Cu ochii larg deschiși

     

Tindem să complicăm lucrurile, în loc să ne bucurăm de simplitatea și frumusețea lor pură. Acest aspect e valabil în multe circumstanțe, fie că vorbim despre momente din viața noastră, natură, oameni sau artă. Despre aceasta din urmă încearcă să ne deschidă ochii Julian Barnes în cartea de față, dorește să ne atragă atenția asupra importanței de-a ști să apreciem și să ne bucurăm de arta în sine dar și de cea din jurul nostru, de viață. Cartea cuprinde o serie de eseuri referitoare la capodoperele de artă ale unor pictori celebri. N-am să spun că e o cartea grea, însă nici una ușoară. Presupun că lui Barnes i-ar fi plăcut ca cititorii acestei cărți să fie oameni plimbați prin diferite galerii de artă și să aibă habar de operele și pictorii de care vorbește el. Totuși, s-a gândit că e posibil să o mai deschidă și răsfoiască și câțiva rătăciți ca mine, așa că și-a ales cu o așa mare grijă cuvintele, încât ți-e imposibil să spui că nu înțelegi și că nu te prinde. Julian Barnes, zic eu, dorește să ne trasmită faptul că orice operă are un mesaj și totodată o explicație, iar dacă am cunoaște puțin artiștii ne-ar fi mai ușor să-i înțelegem. Așa că, înainte de a judeca și strâmba din nas la o anumită pictură, operă de artă, încearcă să privești dincolo de culori. Cuvintele și concluziile pripite nu-și au rostul, e nevoie de meditație, de reflecție asupra operei și a omului din spatele ei. Desigur, pe lângă invitația de a ne bucura de artă și de-a ne apropia de artiști, Barnes ne vorbește și despre tehnicile importante de care trebuie să ținem cont când privim o pictură, cum ar fi culorile, luminile și umbrele folosite. Prin limbajul tehnic al autorului și referirile amănunțite ale acestuia către diverși artiști sau galerii de artă se poate observa pasiunea și cunoștințele pentru pictură. Totodată, scriitura sa simplă și presărată cu umor face lectura mai ușoară și captivantă în același timp. Cartea a fost un răsfăț pentru mine, dar și un băgăjel de noi cunoștințe și informații. M-am simțit ca și cum m-aș fi plimbat printr-o galerie de artă alături de un prieten critic ce mi-a deschis larg ochii și sufletul în fața fiecărei picturi, căci cartea a fost frumos condimentată cu poze de calitate a diverse opere. Iar cu un prieten potrivit alături nicio plimbare nu este prea lungă sau plictisitoare, vorba aia. “Arta nu se mărginește să capteze și să exprime emoția, freamătul vieții. Uneori face și mai mult: ea chiar este acel freamăt.” “Îți dai seama de firea unui bărbat dacă-i vezi partenera sau soția. Fiecare femeie îl explică pe bărbatul de care e iubită și viceversa – el îi explică ei caracterul. Se întâmplă foarte rar ca observatorul să nu descopere o sumedenie de legături intime și delicate între ei. Cred că fericirea cea mai mare va fi întotdeauna rezultatul celei mai mari armonii.” “Lucrurile de care ai parte când ești singur sunt mult mai puternice și mai nepătate.” “Cei care au ochi știu cât de irelevante sunt cuvintele prin comparație cu ce le e dat să vadă.” (p.248)