Douasprezece scaune

     

Dupa ce am spart gheata si am dat o sansa literaturii ruse, am ajuns si la Ilf si Petrov. Douasprezece scaune reprezinta o poveste amuzanta ce ii are ca protagonisti pe Ipolit Matveevici, un fost nobil, acum functionar la starea civila, si pe Ostap Bender-"marele maestru al combinatiilor", un escroc abil, inteligent. Aventura lor se invarte in jurul celor douasprezece scaune ce au apartinut familiei lui Ipolit Matveevici Vorobianinov, rechizitionate de stat o data cu venirea la putere a bolsevicilor. Intr-unul din ele, soacra lui Vorobianinov ascunsese bijuteriile ca sa nu puna statul mana pe ele. Inainte de moarte, batrana ii dexvaluie ginerelui acest secret si astfel, Vorobianinov porneste in cautarea comorii. Pe care daca o gaseste sau nu, nu va spun, trebuie sa cititi, altfel nu mai are niciun farmec, nu? Insa, dincolo de umorul situatiilor, de actiunea palpitanta, am regasit si o analiza a omului in cautarea unei comori, ce sacrificii este in stare sa faca, cat poate indura, prin cate poate trece de dragul comorii mult visate. Dar am mai gasit si o critica subtila la adresa regimului bolsevic, ironii fine sau uneori acide. Este mai mult decat o proza umoristica, daca deschizi ochii si cuprinzi mai mult decat firul principal al naratiunii. Recunosc, si de data aceasta mi-au dat nitel batai de cap numele, denumirile de institutii si in prima parte a cartii nu pot spune ca am fost foarte captivata, cum ma asteptam. Totusi, am trecut destul de repede peste etapa de indoiala si, ulterior, lectura a mers ca pe apa.