Evvie Drake o ia de la capat

     

“Evvie Drake o ia de la capăt” e o comedie romantică uşor de citit, care binedispune, cu o notă de optimism deşi abordează aspectele mai puţin digerabile ale vieţii. Evvie Drake a trăit toată viaţa într-un mic orăşel din Maine alături de tatăl ei până s-a căsătorit cu iubitul din adolescenţă, Tim, devenit un medic apreciat în oraşul natal. Căsnicia, aparent perfectă privită din afară mocnea de abuz emoţional şi manipulare din interior. Dornică să schimbe soarta propriei vieţi Evvie decide într-o seară să-l părăsească pe Tim. Pune în maşină câteva bagaje şi acte şi se pregăteşte să dispară din viaţa soţului şi a prietenilor pentru a-şi face ordine în gânduri şi a-şi croi un alt drum în viitor. Înainte să-şi pună planul în acţiune primeşte un telefon de la spital şi primeşte veşti proaste: Tim a decedat în urma unui accident de maşină. Pentru că Tim era fiul iubit al oraşului întreaga comunitate îi plânge de milă tinerei văduve însă nimeni nu a fost părtaş la adevăratele ei trăiri, toţi cred că trece cu dificultate peste pierderea soţului în timp ce pe ea o apăsă vina şi ruşinea că a fost pe punctul de a-l părăsi. Nimeni nu a ştiut care au fost presunile din cadrul căsniciei, nici chiar tatăl ei sau Andy, cel mai bun prieten care i-a fost alături mult timp până a reuşit să-şi poarte din nou singură de grijă. Dean, un prieten din copilărie a lui Andy îşi face apariţia în micul orăşel şi decide să locuiască o vreme acolo. Jucător profesionist de baseball aflat într-o perioadă nefastă a carierei decide să se retragă temporar din lumina reflectoarelor şi a presiunii media şi sportive, astfel ajunge să închirieze apartamentul anexat casei lui Evvie. Cei doi ajung să se împrietenească şi cad de acord să nu-şi pună întrebări reciproc despre ceea ce-i apăsă cel mai tare: soţul lui Evvie, respectiv cariera lui Dean. Uşor, uşor prietenia se transformă în ceva mai mult în încearcarea de a-şi vindeca reciproc rănile. “Ce fusese cândva defect se putea repara…”. Drumurile le sunt apoi despărţite de întoarcerea lui Dean la New York după un an petrecut în micuţul Calcasset iar Evvie e nevoită să o ia de la capăt şi să-şi pună viaţa în ordine. Mi-au plăcut temele alese de Linda Holmes pentru această carte, depăşirea şi gestionarea unor traume, indiferent de sursa lor: îndepărtarea unui părinte de propriul cămin şi copil, abuzul emoţional, vina, moartea unui om apropiat, neînţelegerea sau mai exact neacceptarea propriilor probleme. “Terapia e ca spălatul pe dinţi. Nu funcţionează decât pentru tine, pentru nimeni altcineva.” Trebuie să menţionez ca am avut o relaţie de love-hate cu această carte la început, probabil pentru că nu empatizam cu Evvie, îmi era puţin de neînţeles, era confuză, secretoasă chiar şi faţă de tatăl şi de cel mai bun prieten, mi se părea că se ascunde de toţi şi de toate, se ura nu pentru că-i ducea dorul soţului ei ci din contră, se ura pentru că nu-i ducea dorul şi se simţea vinovată pentru că a dorit să-l părăsească. Mi-aş fi dorit puţin mai multă profunzime din partea Lindei Holmes în construcţia acestui personaj dar pe parcurs am început să o descopăr printre rânduri, făcând conexiuni între toate elementele prezente în carte.