Exerciții spirituale

     

Cum se leagă lucrurile în Univers! Recent am tradus o carte care se folosește de foarte multe detalii din viața și din cartea lui Ignațiu de Loyola pentru a sublinia că rugăciunea, indiferent cine și când o face, nu este un act întâmplător, ci trebuie să fie parte dintr-un proces prin care omul, individul să devină mai bun, mai apropiat de divinitate, și astfel să fie conștient de tot ce investește în rugăciune, pas cu pas. Se menționează, în mai multe locuri chiar, că „Exerciții spirituale” nu este, totuși, o carte pentru orice muritor de rând. O condiție care altfel m-ar fi deranjat, făcându-mă să mă simt exclusă și subapreciată, dar care mi se pare extrem de potrivită pentru această carte. Ai nevoie, totuși, de ghidajul cuiva experimentat într-ale rugăciunii, bisericii, ai nevoie de îndrumarea cuiva care știe cum să se raporteze la divinitate și care nu vede rugăciunea drept ”task” de bifat într-un punct al zilei. Cred că mai atractivă chiar decât cartea propriu-zisă, adică decât partea cu exercițiile spirituale, este chiar partea introductivă, realizată de traducătorul care expune pe scurt, totuși cuprinzător, viața lui Ignațiu de Loyola. Înainte chiar de anul 1500, Inigo Lopez (devenit ulterior Ignatius de Loyola), se naște în Țara Bascilor. Mi-a plăcut de el de când am citit că a fost un fel de inadaptat social, un om care nu și-a găsit locul multă vreme, dar care și l-a căutat asiduu, chiar dacă asta a însemnat părăsirea granițelor țării, călătorii și pelerinaje. Se transformă constant Ignațiu de Loyola, e ca o bucată de lut în mâinile destinului, dar pe care îl ajută și el însuși la modelare. Fondarea Societății lui Isus (Ordinul iezuit) este misiunea căreia Ignațiu de Loyola s-a dedicat trup și suflet, iar „Exerciții spirituale” este produsul unei vieți și a unei munci de o viață, totul pentru a veni și în ajutorul celorlalți, al celor care știu că rugăciunea este o cale eficientă de comunicare și sprijin, dar care, poate, nu știu cum se realizează aceasta, practic și poate nici teoretic. Ignațiu de Loyola este un învățător al rugăciunii, așa cum Iisus este cunoscut ca Învățătorul care a „predat” și dat mai departe rugăciunea „Tatăl nostru”, de exemplu. Indiferent de preferințele religioase sau de lipsa acestora, indiferent de tendințele spirituale cu care ne identificăm la momentul prezent, „Exerciții spirituale” e o carte de citit, de studiat și analizat, o carte ce trebuie citită, cunoscută, dacă nu chiar și simțită.