Inimă atât de albă

     

Se spune că nu-ți ajunge o viață să cunoști un om în totalitate, să-i citești gândurile și să-i înțelegi pe deplin gesturile. Poate nici omul nu ajunge să se cunoască pe sine într-o viață. Cert e că ajungem cu toții să cunoaștem consecințele, chiar dacă nici pe acestea poate nu le procesăm cum trebuie și nu învățăm lecția. Lui Juan i s-au adus la cunoștință consecințele. Mătușa sa, totodată și fosta soție a tatălui său, se sinucide imediat după luna de miere. Așadar, povestea începe direct și intrigă fără nici o introducere, ci cu o baltă de sânge și multe întrebări. Teresa nu a mai rezistat, la doar câteva zile după ce se întoarce cu soțul ei din călătorie, a luat pistolul tatălui ei și s-a împușcat mortal în baie, în timpul unei reuniuni de familie. Șocul și groaza celor prezenți e evidentă, mai ales că proaspăta soție nu dădea de bănuit că ceva ar fi deranjat-o sau că nu ar fi fost fericită. Și totuși, de ce s-a sinucis? Juan știa că tatăl său, Ranz, a mai fost însurat o dată, și cu sora mamei lui, însă nu știa că aceasta s-a sinucis și mai ales în astfel de circumstanțe, când ar fi trebuie să radieze de bucurie și împlinire. După câteva încercări de-a afla motivul, renunță a-l mai întreba pe tatăl său detalii de trecut. Abia când acesta se însoară la rândul său și începe să-și pună diferite întrebări legate de viață și să aibă anumite temeri, iese din nou la iveală curiozitatea despre trecutul tatălui său, mai ales când află că înainte de mătușa sa, tatăl său a mai fost căsătorit încă o dată. O fi tatăl său atât de ghinionist încât nevestele îl părăsesc înainte de vreme, are el vreun secret aparte de astfel de lucruri se întâmplă sau ele sunt prea slabe de înger, prea fragile și au inima prea albă? Plus că poveștile celorlalte două soții sunt destul de șterse, lipsite de detalii, aspecte ce ridică și mai multe semne de întrebare. Juan are multe îndoieli legate de căsnicie, de soția sa. O fi slujba sa de interpret de vină sau trecutul tatălui său? Senzațiile cum că ar pierde-o pe Luisa sau cum că aceasta îl înșeală par să fie din ce în ce mai dese și să-i pună stăpânire pe gânduri. Cred eu că se temea să nu rămână singur, să nu se repete povestea lui Ranz. În urma prieteniei strâns legate dintre Luisa și socrul său, aceasta reușește să-l facă pe Ranz să i se destăinuie și să afle detalii despre trecutul său. Astfel, reușeste totodată să-i aducă un echilibru interior soțului ei, acum că a aflat răspunsurile la întrebările ce-l frământau. Rămâne doar, cum spuneam și la început, ca Juan să învețe din ce i s-a întâmplat tatălui său, să învețe lecția, acum când știe de înainte care ar putea fi consecințele. “Cel mai primejdios e să asculți, căci înseamnă să afli, să știi și să fii la curent, urechile sunt lipsite de pleoape ce s-ar putea închide instinctiv la auzul cuvintelor rostite, nu te pot feri de ceea ce presimți că vei asculta, totdeauna e prea târziu.”