Lecții de magie

     

Editura Humanitas – cea care publică toate cărțile lui Elizabeth Gilbert – a scos și ultima sa scriere ”Lecții de magie”, una din cărțile mai ușurele, dar care te liniștește citind-o, te pune pe gânduri dar te trimite și să exersezi în caz că ai decis în viață că vrei să scrii/compui ceva. Elizabeth Gilbert este un om franc, muncitor și care, deși aplică principiile din ”Secretul”, pune mereu și osul la muncă. Ca om care se îndelednicește destul de mult cu scrisul (sau cel puțin a făcut-o timp de 20 de ani pentru presa scrisă), pot să confirm multe din lucrurile spuse de ea despre creativitate. Trebuie să fii dispus să-ți asumi riscuri dacă vrei să duci o viață creativă, dar, în același timp, o viață creativă e viața cea mai grozavă cu putință. Ea îndrăznește să afirme că creativitatea este calea celor îndrăzneți, lucru la care nu m-am gândit niciodată sub acest aspect. ”Întodeauna încerc să-mi amintesc mie însămi că am o aventură amoroasă cu creativitatea mea și mă străduiesc să mă prezint inspirației ca o persoană cu care chiar ai vrea să ai o aventură - nu ca o tipă care a purtat toată săptămâna prin casă treningul soțului fiindcă s-a delăsat de tot” – afirmă Gilbert. Și aici sunt de-acord cu ea: ”Îmbracă-te ca pentru romanul pe care vrei să-l scrii”. Elizabeth Gilbert vorbește din lucruri trăite și spune în general lucrurilor pe nume: ”Nu contează ce știi, contează pe cine cunoști. Talentul nu înseamnă nimic, relațiile sunt totul, iar lumea creativității – la fel ca lumea mai largă – e rea și inechitabilă”. Mi-ar plăcea să-i pot urma sfatul în ce privește viața asta trecătoare. Ea spune că vrea să o împodobească cât mai viu cu putință: ”și nu vorbesc doar de aspectul fizic, ci și de cel emoțional, spiritual, intelectual. Nu vreau să-mi fie frică de culori strălucitoare, de sunete noi, de iubiri mari, decizii riscante, experiențe stranii, strădanii ciudate, schimbări bruște sau chiar eșecuri”. Cartea este o povestire a momentelor bune și mai puțin bune prin care a trecut vis-a-vis de publicarea cărților, articolelor sau față de traiul dus pe seama acestora. Mark Manson spunea că ”Toate merg nasol o vreme. Trebuie doar să te hotărăști ce fel de lucruri nasoale ești dispus să suporți. Așa că întrebarea nu e, în primul rând: Ce te pasionează? Întrebarea e: ce te pasionează îndeajuns încât să poți îndura chiar și cele mai neplăcute aspecte ale acestui lucru?”. Gilbert continuă spunând că ”dacă iubești și dorești ceva suficient de mult – orice ar fi -, atunci nu te deranjează chiar așa tare să mănânci și sandviciul cu rahat venit la pachet cu lucrul respectiv”. Elizabeth Gilbert a trăit oarecum din scris dar ca ziaristă, ca angajat. Abia după succesul cărții ”Mănâncă, roagă-te, iubește” și-a putut permite să stea acasă să se ocupe doar de creație, de scriere și documentare de cărți. ”Nevoile financiare pot pune foarte multă presiune pe sensibilitățile și capriciile inspirației. Trebuie să fii deștept când vine vorba să-ți asiguri traiul. A susține că tu ești mult prea creativ ca să-ți stea mintea la chestiuni financiare înseamnă să te porți copilărește”. Am mai notat din carte o mulțime de învățăminte: ”Experiența m-a învățat să fiu cu băgare de seamă când îmi întâlnesc eroii; poate fi extrem de dezamăgitor”. ”Curajul înseamnă să faci ceva înspăimântător. Neînfricarea înseamnă să nici nu înțelegi măcar ce vrea să spună cuvântul înspăimântător”. ”Nu aveți nevoie de permisiunea nimănui pentru a trăi o viață creativă”. ”Lecții de magie e evident o carte de autoperfecționare, nu? Dar am scris-o pentru mine”. ”Indiferent cum ți-ai petrecut vremea, după o anumită vârstă ai obținut, foarte probabil, un doctorat în existență”. ”Cred că e un mare act de iubire omenească să-i amintești cuiva că poate realiza singur multe lucruri, că lumea nu-i datorează automat nicio răsplată și că nu e atât de slab și de împiedicat pe cât se crede”. ”Încearcă să-ți spui asta: mă bucur de creativitatea mea”. ”Nu te amăgi crezând că ai nevoie de binecuvântarea (ba chiar de înțelegerea!) altcuiva ca să fii creativ. Și ține minte întotdeauna că judecățile celorlalți despre tine nu te privesc”. ”Dacă îndrăznești să creezi ceva și apoi să-ți faci publică creația, s-ar putea ca ea să stârnească o reacție”. ”Dacă exersezi ceva, devii cu timpul tot mai bun la acel ceva”. ”Credeam că a învăța să-ți rabzi dezamăgirea și frustrarea face parte din munca unei persoane creative. Mi se părea în general că, dacă vrei să fii artist de orice fel, gestionarea frustrării e un aspect esențial – poate chiar cel mai important”. ”Întotdeauna poți să-ți vezi de arta ta în paralel cu slujba din care-ți câștigi pâinea”. ”Încetează să-ți mai tratezi creativitatea ca pe un mariaj obosit, vechi și nefericit (o corvoadă, o pacoste) și începe s-o privești cu ochiul proaspăt al unui iubit pasional”. ”Atâția dintre noi cred în perfecțiune, ceea ce distruge tot restul, fiindcă lucrurul perfect nu e doar inamicul lucrului bun, e și inamicul lucrului realist, posibil și distractiv”. ”Cu toții avem nevoie de ceva care ne ajută să uităm de noi înșine pentru o vreme – să ne uităm vârsta, sexul, condiția socio-economică, îndatoririle, eșecurile și toate lucrurile pe care le-am ratat sau le-am pierdut”. ”O femeie de 75 de ani mi-a zis: La 20-30 de ani cu toții ne petrecem timpul încercând din răsputeri să fim perfecți, fiindcă ne îngrjorează foarte tare ce gândesc oamenii despre noi. Apoi ajungem la 40-50 de ani și începem să fim liberi, în sfârșit, fiindcă hotărâm că ne doare-n cot de ce gândește lumea despre noi. Însă complet liberă nu o să fii până n-ajungi pe la 60-70 de ani, când înțelegi următorul adevăr eliberator - oricum nimeni nu s-a gândit vreodată la tine”. Dacă nu simți un disconfort emoțional când scrii, nu vei produce niciodată ceva de valoare. ”Nu cred că are rost să le spunem oamenilor: ”E de ajuns să-ți urmezi pasiunea și toate vor merge ca pe roate”. Mi se pare o sugestie inutilă, ba chiar plină de cruzime uneori”. ”Nu stau cu mâinile în sân așteptând să dea pasiunea peste mine. Continui să lucrez conștiincios, fiindcă e privilegiul nostru, ca oameni, așa cred, să facem tot felul de lucruri câte vreme trăim și fiindcă mie îmi place să fac tot felul de lucruri. Înainte de toate, continui să lucrez fiindcă am încredere în creativitate. Creativitatea, cred eu, încearcă mereu să mă găsească, chiar și atunci când eu o pierd din vedere”. ”Curiozitatea e adevărul și calea vieții creative. Curiozitatea e alfa și omega, începutul și sfârșitul. Mai mult, curiozitatea e la îndemâna tuturor. Curiozitatea pune mereu o întrebare simplă: Există ceva care te interesează?” ”Nu trece în pripă prin experiențele și împrejurările care au cea mai mare capacitate de a te transforma”. ”Nu-ți lăsa curajul să piară când lucrurile încetează să mai fie ușoare sau satisfăcătoare”. ”Orice ai face, încearcă să nu zăbovești prea mult asupra eșecurilor tale. Nu trebuie să faci autopsia propriilor catastrofe. Nu trebuie să cunoști semnficația fiecărui lucru. Ține minte: zeii creativității nu-s obligați să ne dea nicio explicație. Mărturisește-ți dezamăgirea, accept-o așa cum este și treci mai departe. Taie-n bucăți eșecul și folosește-l ca momeală pentru a încerca să prinzi alt proiect. Într-o bună zi s-ar putea ca toate să capete un înțeles – vei știi de ce trebuia să treci prin toată tărășenia ca să aterizezi într-un loc mai bun. Sau poate nu vor avea niciodată un înțeles”. ”Dacă nu poți face lucrul pe care-l vrei, ocupă-te de altceva”. ”Atrage atenția asupra ta printr-o activitate creativă oarecare – mai presus de orice – ai încredere că dacă faci suficient de mult tărăboi, în cele din urmă inspirația se va reîntoarce la tine”.