Lizoanca la 11 ani

Sa tot fie vreun an de cand am auzit de cartea aceasta si am dorit-o de la bun inceput. Ceva imi spunea ca voi gasi acolo o poveste fascinanta, in ciuda subiectului destul de vulgar aflat la originea cartii. M-am tot lovit de ea pe la targurile de carte, dar buzunarul meu era cam stramt. Noroc cu anticariatul meu preferat, incat dupa lungi asteptari, am reusit sa iau si eu aceasta carte. Si nu m-a lasat inima s-o las prea mult sa astepte. Am citit-o dintr-o suflare, caci dupa cum ma asteptam, povestea m-a prins, deopotriva cu atmosfera descrisa, ba chiar am gasit mai mult decat ma asteptam. Vazuta si interpretata din alt unghi, povestea Lizoancai, o fetita de 11 ani care a umplut un sat intreg de sifilis, lasa deoparte senzationalul si trezeste sensibilitatea cititorului. Cum si de ce a ajuns fetita sa se prostitueze, cum arata universul ce se tese in jurul ei? Personaje colorate, destine imorale in spatele carora se ascund drame, o lume murdara in care Lizoanca trebuie sa supravietuiasca, fugind din mainile aducatoare de sange ale tatalui, adapostindu-se pe unde poate, murdara, plina de paduchi. Desi destul de inteligenta, incat sa-si faureasca propriile vise, ea nici macar nu isi da seama ca face ceva rau. Rele sunt bataile tatalui, soarta care a oropsit-o, dar nimeni nu a invatat-o ca a-si vinde trupul, si inca la o varsta atat de frageda, este un lucru murdar, o rusine. Un asemenea caz nu poate scapa ochilor otraviti ai presei, care exploateaza latura senzational- vulgara, in goana sa dupa audienta. Insa ce e in sufletul Lizoancai, nu se intreaba nimeni. Viata acestei copile este impresionanta, iar fundalul rural pe care aceasta se contureaza are ceva care atrage. Am citit cartea sorbind fiecare cuvant, chiar si cele vulgare, care in mod subtil, nu sunt folosite spre deliciul amatorilor de senzatii tari, ci pentru a ilustra cat mai fidel mediul, personajele, faptele. In unele cazuri, limbajul elevat nu e deloc adecvat, asa cum se intampla si in multe din momentele epice ale acestui roman. Lumea satului, cu oamenii sai ce au ceva al lor, atat de pitoresc, cu simplitatea, naivitatea, dar si cu judecata lor apriga, m-au fascinat intotdeauna. De data aceasta, avem de-a face cu satul din zilele noastre, insa pe alocuri sunt istorisite si intamplari din vremuri trecute, la fel de savuroase. Fiecare personaj ascunde o poveste mai picanta sau mai trista sau amandoua deopotriva. Dar povestea Lizoancai e de departe cea mai dramatica, prin alaturarea varstei sale fragede murdariilor acestei lumi. Ea este inainte de toate un copil oropsit, asupra caruia s-au abatut vitregiile sortii, ura tatalui se rasfrange asupra ei, saracia si mizeria o inghit, incat gestul ei de a-si vinde trupul isi pierde obscenitatea, nu o poti privi ca pe o prostituata, ci ca pe un copil batut de soarta pentru care un croissant face cat toate bogatiile lumii. Are si ea vise, atat de naive incat te induioseaza. E doar un copil, un copil maturizat inainte de vreme, care nu si-a pierdut insa pe deplin naivitatea, inocenta. Cartea se citeste cu placere, te prinde de la bun inceput si apoi n-o mai poti lasa din mana. Stilul de a scrie al Doinei Rusti este impecabil si iti merge la suflet.