Memoriile unei gheise

     

“Ne traim viata ca apa care curge la vale, mergand intr-o directie, pana ne izbim de ceva care ne forteaza sa gasim un nou curs. “ Memoriile unei gheise este mai mult decat un roman. Este un tablou al culturii japoneze pictat de un american. Arthur Golden reuseste o schita foarte veridica, intr-asa masura incat la un moment dat am uitat ca autorul cartii este un barbat. Documentarea riguroasa si pasiunea (cu diploma) pentru arta japoneza au ajutat cu siguranta, dar se simte ca la mijloc este mai mult de atat: destainuirile unei gheise adevarate, Mineko Iwasaki. Aceasta insa a fost nemultumita de faptul ca nu i-a fost respectat anonimatul si nici toate informatiile furnizate, astfel incat a lansat propria carte, ca o replica, numita "Adevarata viata a unei gheise". Dar acestea sunt detalii care nu stirbesc cu nimic frumusetea cartii, doar ii adauga o nota de controversa care nu poate decat sa sporeasca vanzarile. Nu ca Memoriile unei gheise ar mai avea nevoie de astfel de tertipuri pentru a cuceri topurile de vanzari. Dupa primele pagini de lectura, veti intelege acest lucru. De multe ori, cartile despre care se discuta mult si toata lumea le recomanda pentru a fi in ton cu... lumea, se dovedesc a fi mult supraestimate. Nu este cazul si de aceasta data. Iar daca nu ati citit cartea pana acum doar din dorinta de a inota impotriva curentului, poate ar trebui sa va opriti pentru un moment si sa va lasati purtati de val. Sigur nu veti regreta.Nu va veti delecta doar cu o poveste frumoasa si o scriitura placuta, dar veti afla cate ceva si despre traditii si ce implica viata de gheisa. Pentru ca a fi gheisa este, mai presus de orice, un mod de viata. O data devenita gheisa, dupa ani de ucenicie, ramai una pentru tot restul vietii. Nicio gheisa nu este definita prin termeni ca nevasta sau mama, pentru ca o gheisa poate avea orice isi doreste, mai putin iubire adevarata (bine, sa nu uitam totusi ca autorul este american, asa ca in finalul cartii se simte influenta hollywoodiana). Iar pentru cei care credeti ca intre gheisa si prostituata trebuie pus semnul egalitatii, aflati ca va inselati amarnic. Daca e musai sa le gasim un sinonim, atunci hai sa le spunem artiste. De fapt, insusi numele de geisha deriva din japonezul "gei", care inseamna arta. Gheisele trebuie sa isi perfectioneze incontinuu cantatul la shamisen (un instrument traditional) si cu vocea, dansul, servirea ceaiului, arta conversatiei si cate si mai cate, pastrandu-si in acelasi timp gratia si feminitatea. In Japonia fiecare nume spune o poveste, iar cea mai frumoasa este cea a lui Nitta Sayuri, fosta Chiyo Minoru, fiica de pescar, crescuta in "casa cherchelita" din satul Yoroido si ajunsa una dintre cele mai cautate gheise din Gion. Romanul urmareste evolutia acesteia si greutatile pe care trebuie sa le infrunte pentru a-si implini visul pe care nici ea nu stia ca il are: sa devina gheisa, pentru a-i atrage atentia Presedintelui, personaj care a marcat-o iremediabil. Povestea devenirii ei este presarata de ciresi in floare, de chimonouri pretioase, de sperante,iluzii, dar si de orgolii, razbunari si lacrimi. Iar la final, sentimentul placut este intregit de satisfactia de a fi invatat lucruri noi. Dupa lectura, termeni ca okiya, obi, mizuage, danna nu vor mai parea cuvinte de neinteles. O adevarata enciclopedie ascunsa sub masca fictiunii, exact cum imi plac mie cartile!