Mic dictionar pentru indragostiti

     

Pana la urma, dragostea este un limbaj universal sau indragostitii au un limbaj propriu, greu de inteles (daca nu imposibil) pentru cei dinafara? Autoarea Xiaolu Guo merge pe cea de-a doua varianta, propunandu-ne un Mic dictionar pentru indragostiti, menit sa explice pe intelesul tuturor cativa termeni de baza in orice relatie, printre care si "intimitate", "confuzie", "neintelegere", "farmec", "bisexual", "romance", "migrena", etc. Lectiile de vocabular nu ar fi la fel de interesante daca nu ar fi "predate" de o chinezoaica venita pentru un an la studii in Londra. Insa Z (sa o lasam asa, ca doar si noi facem parte dintre europenii care intampina dificultati in pronuntarea numelor chinezesti), invata mult mai multe decat o limba straina: invata sa iubeasca si isi descopera, in acelasi timp, independenta, intr-o tara cu o cultura total diferita de cea din China natala. Luna de luna, asistam la progresele lingvistice ale eroinei noastre, dar si la maturizarea acesteia. Fiecare cuvant nou invatat vine la pachet cu o experienta de viata povestita intr-o englezo-chinezo care, desi obositoare pe alocuri, confera totusi un farmec aparte acestui mic dictionar. Astfel, comicul de situatie este completat, cu succes, de comicul de limbaj. Parca nicicand o poveste de dragoste neimplinita nu a fost atat de amuzanta. Desi, la drept vorbind, pe mine asa zisa poveste de iubire din carte nu m-a convins deloc. Cei doi protagonisti vin din lumi atat de diferite (nu numai la propriu), incat iubirea lor pare condamnata de la bun inceput. El are cu douazeci de ani mai mult decat ea si isi pretuieste libertatea mai mult decat orice, fiind prototipul burlacului etern. Ceea ce ridica un mare semn de intrebare: de ce a acceptat cu atata usurinta sa se mute impreuna cu Z dupa numai cateva zile de relatie? Mai mult, el este cel care o indeparteaza pe Z, incurajand-o sa plece intr-o calatorie de descoperire de sine prin Europa, cu trenul. Dupa 5 saptamani, Z se intoarce spasita la omul pe care il iubeste, dar care nu pare la fel de entuziasmat de intoarcerea ei. Barbatii pe care tanara asiatica ajunge sa ii cunoasca mai indeaproape in calatoria ei initiatica ii pica in mreje mai ceva ca mustele in borcanul cu miere, lucru care iar mi se pare prea putin credibil. Cartea nu este una dificila, dar poate parea greoaie datorita stilului in care este scrisa (felicitari traducatorului pentru efortul de a suprinde cat mai bine nuantele limbajului). Subiectul ar fi putut fi, dupa parerea mea, mult mai ofertant, iar diferentele dintre cele doua culturi prezentate mai in detaliu. Nu am inteles de ce Z insista ca pentru chinezi familia este cea mai importanta, cu accent pe colectiv si nu pe individ, cand ea insasi pare a nu avea mari probleme in a fi departe de familie, ba, mai mult chiar, nici nu pare a-i duce dorul prea mult. O sa inchei cu un citat care mi-a placut in mod deosebit si care introduce in ecuatie si putina franceza (ca si cum engleza si chineza nu erau de ajuns): "Eu credeam engleza este o limba ciudata. Acum cred franceza este mai si ciudata. In Franta pestele lor este poisson, painea lor este pain si prajitura lor este crepe. Pain si poison si crap (durere, otrava si rahat). Asta au ei in fiecare zi."