„nu vrea/cicatrice”. Studii despre Paul Celan la împlinirea a 100 de ani de la nașterea poetului

     

Prezenta scriere n-a fost concepută drept un „omagiu“; departe de a se confunda cu vreo encomiastică evocare, ea își proiectează destinul în totuși rezonanța etimologică a termenului – se dorește o promisiune de „fidelitate“ către cel care, cu o expresie a lui Theodor W. Adorno, a dat glas „suferinței perene“.

     

Privind retrospectiv, proiectul pare a fi fost realizat într-un timp relativ scurt şi de un colectiv minimal (Andrei Corbea şi George State), în colaborare cu editura Polirom. Probabil că încă de la început a fost avută în vedere iminenta aniversare a centenarului naşterii poetului, care este anunţată chiar în titlul acestui ultim volum. Acesta cuprinde 12 studii referitoare la aspecte ale vieţii şi activităţii literare ale lui Celan, ca scriitor sau traducător. Ele pot fi citite cursiv, dar orice afirmaţie este susţinută de note finale. Plasate la sfîrşitul cărţii, ele ocupă 100 de pagini. Această enormă documentare include trecerea în revistă a numeroase studii dedicate operei şi biografiei lui Celan; jurnale, memorii, corespondenţă deja publicate; mărturii informaţii obţinute din discuţii directe ale lui Corbea cu persoane care l-au cunoscut pe Celan. Acestor metode de documentare tradiţionale li se adaugă una recentă: analiza catalogului bibliotecii personale a lui Celan, păstrată la Deutsches Literaturarchiv Marbach. Înregistrarea minuţioasă a datelor conţinute de cele 6.000 de volume şi punerea lor online a permis descoperirea unor „urme“ româneşti.

     

(…) cartea recent apărută (și care poartă ca titlu un vers tradus din poemul Stimmen) întregește o preocupare întinsă de-a lungul deceniilor și materializată în douăsprezece studii sistematice. Cît pentru fiecare lună a centenarului. (…) Din punct de vedere academic, volumul iese în evidenţă prin soliditatea pe care o are construcţia șantierelor ideatice, cu neașteptate descărcări arheologice și străbătute de făgașe inedite.

     

Germanist și traducător al lui Adorno și Celan în limba română, Andrei Corbea se află printre cei mai buni cunoscători ai operei poetului. În 1998 a semnat volumul Paul Celan și “meridianul” său. Repere vechi și noi pe un atlas central-european, iar cartea recent apărută (și care poartă ca titlu un vers tradus din poemul Stimmen) întregește o preocupare întinsă de-a lungul deceniilor și materializată în douăsprezece studii sistematice. Cît pentru fiecare lună a centenarului. (…) Cu o operă închegată în jurul rănii, Paul Celan e mai actual ca oricînd.

     

Chiar dacă limba, în cazul lui Celan, rămîne nepierită sau nepierdută, aceasta va fi mereu separată de o geografie specifică. Plasat în afara spațiului german (trăiește o perioada la București și Viena, iar apoi se stabilește la Paris) și scriind într-o limbă germană dezrădăcinată, Celan reflectă în scriitura sa, asemenea Hertei Müller, un spațiu inedit, recreat de limbaj și ivit din nevoia acută de a-l configura, utiliza și adapta la modalități și contexte preponderent incompatibile. (…) În cazul lui Celan, poezia reimaginează astfel granița fină dintre capacitatea limbajului de a reproduce imagini ale violenței/ traumei și forța regeneratoare, de rezistență a acestuia.