Silvestru și Marele Dictator

(...) scriind cartea, am reușit să-i aud, în fine, vocea lui Silvestru. Alta decît cea din discuțiile noastre, care, evident, în realitate sînt doar niște monoloage, întrerupte rareori de cîte-un mieunat mirat. Aici însă am descoperit o voce a unui motan tare simpatic mie, care are și oareșce umor, care e totodată pe-atît de inteligent pe cît am putut eu să-mi imaginez că ar putea fi. O voce ce(-mi) răzbate dintr-o poveste. Cu siguranță spectaculos, dar și de data asta doar pentru mine, e că această carte m-a făcut să-mi doresc să mai scriu și altele. Iar acum n-o mai spun doar așa, într-o doară. Chiar îmi doresc să mai pot scrie povești pentru copii, căci nu cred că un scriitor ar putea visa la cititori mai implicați decît ei. În plus, a scrie pentru copii e, am observat cu bucurie, una dintre metodele decente de a recopilări. Or, ăsta nu e deloc puțin lucru pentru mine.

(…) este o minunată carte pentru copiii de toate vîrstele, o carte de aventuri și una de învățătură totodată. Ca să scrie această carte, Lucian a trebuit să se bucure de tovărășia unei feline, Silvestru, care prin năzdrăvăniile sale, prin tacticile de seducție, prin inteligența sa cu totul „felini-ană” mă cucerește la fel de mult cît m-a cucerit Marco Polo al meu în urmă cu vreo zece ani. (…) Ca să iasă o carte din tema asta și din acest personaj, este nevoie și de un scriitor foarte bun. Iar cine a citit măcar o singură altă carte de Lucian Dan Teodorovici, știe că așa stau lucrurile. Felicitări, Lucian!

Personajul principal este un motan cu ochelari pe nume Silvestru, mare iubitor de oameni și tare îngrijorat de direcția în care a pornit omenirea, care se confruntă cu o cumplită epidemie. Silvestru are o superputere: poate vorbi cu orice altă viețuitoare de pe pămînt. Așa că se gîndește să pornească în lume, căutînd o cale prin care să îndrepte omenirea pe un drum mai armonios. O călătorie minunată întreprinde Silvestru și noi alături de el.

Silvestru și Marele Dictator (cu ilustrații de Carmen Parii) este o incursiune în lumea celor care nu cuvîntă, iar dintre ele, în cea a felinelor mici, care stîrnesc nu doar atîta simpatie, ci și uimire, pentru că sînt niște animale domestice care, păstrînd mult din sălbăticia lor inițială, sînt independente, imprevizibile și misterioase. Desigur, Silvestru este un motan. (…) Desigur, este o poveste cu happy-end, chiar dacă fericirea are și un bemol. Așa cum se cuvine în vremuri apocaliptice. Este o carte pentru copii, dar cum textul are mult umor, îi poate încînta inclusiv pe adulți.