Călătoria oamenilor Cărții (ediție nouă)

     

Olga Tokarkzuk oferă lumii o proză complexă, polivalentă, în care explorează istoria relațiilor dintre popoarele slave și celelalte popoare europene, inventează sau remodelează personaje istorice și face ca evenimentele locale să devină universale. O scriitoare majoră și un premiu pe deplin meritat!

     

Călătoria oamenilor Cărții este un elogiu al sensului pe care-l dă cititorul, indiferent de gradul său de inițiere în arta comprehensiunii, paginii scrise. Ca toate ale lumii, Cartea își pierde statutul sacru, de obiect fundamental, metafizic, miez al inițierii. Nu mai este un vehicul al forței divine și nici călăuza celor care înțeleg un text, în litera și în spiritul său.

     

Savoarea romanului este dată de stilul inconfundabil al scriitoarei. Narațiunea ia forma trăirilor interioare ale omului din timpul unei călătorii. Nu e importantă liniaritatea acesteia, ci ritmul poveștii, care nu e constant nici el: uneori dinamic, optimist, alteori, oscilant sau stins ca istoria zonei din care se trage scriitoarea. Nesiguranța se perpetuează în relația naratoare-cititor într-o notă ludică, privind importanța unui personaj sau a altuia. Complex, în esența sa, romanul fascinează prin sensibilitatea și forța sa. Curajoasele idei despre marginalitate, jocul perpetuu, lipsa liniarității ritmice și psihologice, sentimentul nesiguranței, dar și oscilația construcție-deconstrucție sau neîncrederea în narator dinamizează conținutul, îl scot dintr-o stare de monotonie romantică și îl adaptează actualității contemporane. Călătoria oamenilor cărții este un roman al contrastelor care se atrag, al marginilor, dar și al integrării, al limitelor, dar și al libertății, un roman ce trăiește dincolo de spațiu, în propria psihologie saturniană care ne face să existăm intens,„împărțind realitatea cu tot felul de instrumente născocite în bucățele mici, care (Ce noroc!) ni se prefiră printre degete”...

     

Cartea urmează un fir narativ magic, astral, al stilului poetic al polonezei, care prin personajele derizorii ne transmite un sens mai profund decît simpla călătorie peste munții Pirinei, unde visele fiecăruia ascund iluzii metaforice și un traseu inițiatic în căutarea unor răspunsuri finale.