Fake news în Epoca de Aur. Amintiri și povestiri despre cenzura comunistă

(…) cartea înseamnă mai mult decît o serie de amintiri spumoase – deși, chiar dacă se reducea la atît, tot ar fi fost o lectură pasionantă și plină de umor subtil. E și o reflecție asupra acelor vremuri, din perspectiva unuia care, lucrînd în presă (domeniu strict controlat!), a reușit să se simtă liber. (…) Sînt sigur că va fi o carte de succes, căci e de un haz enorm și e scrisă viu și inteligent. Sper ca îndemnul la reflecție al autorului să fie și el urmat. Trăim vremuri complicate, în care reapar – în societățile cele mai libere – impulsul de a interzice filme și cărți ori „indicațiile ideologice”. O experiență umană precum cea povestită de Ioan T. Morar e un bun și folositor „ghid” despre cum, într-un regim care oprimă orice formă de libertate, îți poți păstra libertăți mici, interioare, fără de care umanitatea și-ar pierde orice sens.

Întotdeauna, înainte de a scrie sau chiar în exercițiul scrisului mi-am pus această problemă, la fiecare carte. Pentru cine scriu? Am scris cartea asta pentru toți cei care găsesc un interes în acea epocă. Au trecut treizeci de ani și cred că s-a forjat în această perioadă un tip de cititor care, chiar dacă nu a trăit în comunism (sau a trăit puțin) vrea să știe de unde se trage societatea asta complicată în care trăim, ce demoni ai trecutului contorsionează evoluția noastră. Pentru el am scris-o, pentru el, părinții și prietenii lui.

Apocrife sau nu, personale sau auzite, toate relatările lui Ioan T. Morar trec însă printr-un filtru interpretativ comun, care explică printre altele și de ce o mare parte din notorietatea autorului se datorează apartenenței la grupul de umor „Divertis”. Ioan T. Morar caută invariabil poanta din spatele oricărui narativ comunist. Nu e vorba de o tehnică de redactare, este chiar modalitatea lui de atunci și de acum de a înțelege lumea în care se născuse. (…) Poate că în cartea sa istoricii nu vor descoperi mari revelații, dar în mod sigur publicul larg, indiferent dacă a apucat sau nu comunismul, va găsi o modalitate de a se (re)apropia de o epocă deja greu de conceput astăzi. Deși „tehnica rîs news-ului” era răspîndită, Ioan T. Morar e primul care o expune sistematic și umple astfel un gol în memorialistica perioadei comuniste.

Ioan T. Morar, scriitor cunoscut (poet, romancier), este și o persoană plină de umor, cu un extraordinar simț al replicii și deosebite însușiri de parodist. El publică acum o carte savuroasă, Fake news în epoca de aur. Amintiri și povestiri despre cenzura comunistă (Polirom), care reconstituie, cu mare grijă pentru detaliul revelator, societatea românească de dinainte de 1989. Este, totodată, și o carte cu caracter autobiografic, fiindcă autorul transcrie experiențe personale, arătînd – cu onestitate – că a încercat, și a reușit, să nu facă compromisuri cu regimul: nu a fost un „disident”, dar are conștiința curată și e mulțumit că, de cîte ori a avut ocazia, a jucat farse politrucilor, Securității și cenzurii. (…) Reconstituind o epocă în care au domnit falsul, absurdul și arbitrariul, cartea lui Ioan T. Morar este o carte tonică: ea arată că puteai totuși, prin umor și prin refuzul compromisurilor, să rămîi cu coloana vertebrală dreaptă.

Volumul acesta este, în primul rînd, un aide-mémoire, un document extraordinar al unei Epoci de Aur fals, spoit pe arama topită din sufletele oamenilor care și-au apărat libertatea. Și bătută în monede calpe de cei care s-au vîndut fără nici o remușcare. Și care după Revoluție și-au văzut nestingheriți de treburi, ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat. Cartea domnului Morar este o recomandare de lectură pentru cei care au trăit Epoca de Aur. Un document al neuitării. Dar și pentru cei tineri, care știu prea puțin despre acea perioadă și sînt asaltați de un nou comunism, care este surprinzător de seducător în rîndurile lor. În plus, cartea este o lectură foarte plăcută. John T. Miller scrie alert si agreabil, parca îi ești alături în toate aceste aventuri. Citiți, o să vă placă. Reiterez că volumul este real.