O ureche de om pe o spinare de șoarece

     

O ureche de o pe o spinare de șoarece este o carte ispititoare pentru cei dornici de a reflecta asupra literaturii și menirii scriitorului. Nimigean invită la un dialog cu marii scriitori ce au păstrat vii dorinţa de libertate și gîndirea critică.

     

E o carte grea, provocatoare, indigestă cîteodată, plină de judecăţi de neclintit, o carte unde este deconstruită practica politică criminală, de sorginte stalinistă, care ne poartă „de la Khmerii roşii la Khmerii verzi”, pe ale cărei cărări întortocheate îţi trebuie o solidă busolă culturală şi etică pentru a răzbi. E o carte profund reacţionară pentru activiştii stîngii şi pentru cei dopaţi cu clişee şi „premixuri de furaje concentrate” ideologic. O carte necesară şi incomodă!

     

Dintr-o nevoie imperioasă de a face ordine și de a pune în ordine evenimente, fapte, decizii politice sau personale, Ovidiu Nimigean dă literaturii un volum foarte consistent despre care se va vorbi în mod cert ani buni de acum înainte. Pledoaria lui pentru Proust devine cadru, pretext și element integrator (liant), ceea ce nu poate decît să satisfacă orgoliile iubitorilor de literatură franceză. Cercetarea continuă a celor cuprinse în În căutarea timpului pierdut devine un exercițiu (extrem de) personal de căutare a ceea ce îl definește pe scriitor – setul de valori și credințe din care au izvorît cărțile acestuia.

     

Cartea e o acumulare de consemnări despre literatură, scriitori și responsabilitatea lor, societate, mai ales societate occidentală foarte actuală, libertatea de gîndire, trimiteri foarte frecvente la cîțiva scriitori de căpătîi pentru Nimigean (Proust, Simone Weil, Paul Goma), etică și estetică, rolul social – „Misiunea intelectualului public (dar probabil cer prea mult de la această categorie ambiguă, cu un instinct de putere cel mai adesea impur – vocea: «Întotdeauna!»), în orice caz, a scriitorului (de obicei doar indirect public, în ciuda subspeciei sale sartriene), este să nu sară dintr-un talger al balanței ideologice în altul, să nu se comporte ca un propagandist sau ca un komisar, ci să identifice, oriunde s-ar afla, germenii gîndirii și practicii totalitare. Nimic mai mult. Și, cel puțin de la un grad de toxicitate totalitară, nimic mai puțin“. Despre exil, noua limbă de lemn, erodarea valorilor identitare și multe altele.

     

Iconoclast în te­ma­tici, dezinvolt în formulă, jurnalul de idei O ureche de om pe o spinare de șoarece de O. Nimi­gean, publicat la editura Polirom, este una dintre cele mai solide cărți de eseuri ale anului 2020. (…) Erudit (cu verb de scriitor), temperament necomplezent (cu argumente) și liric (lu­cid), eseistul O. Nimigean e un mare umanist.