Grădina Paradisului

     

Despre oroarea şi tragedia celui de al Doilea Război Mondial s‑a scris, în registru romanesc, în lume şi la noi, mult. Despre Mişcarea legionară, de asemenea, de la mitizantele romane interbelice ale lui Dragoş Protopopescu, să zicem, pînă la proza actuală. Ce este aparte în romanul lui Uricaru, încît îl transformă într‑o apariţie singulară? Romanul nu încearcă nici să nege, nici să ascundă, nici să minimalizeze oroarea; totodată, departe de autor un ton moralizator ori pedagogic, care i‑ar fi stricat proza. Uricaru expune. Narat din mai multe puncte de vedere (…), romanul este atipic pentru literatura şi mentalitatea românească. Prin felul cum autorul mînuieşte din punct de vedere literar această materie neagră, naraţiunea cîştigă o forţă aparte de a tulbura conştiinţa cititorului. Aş spune că Grădina Paradisului este o dovadă a maturizării acestei „teme“ şi în literatura noastră.

     

Ca în toate romanele sale, Eugen Uricaru își structurează și acest text pe cel puțin trei paliere: unul al faptelor, al evenimentelor foarte minuțios documentate, înlănțuindu-le într-o logică narativă fără cusur; un altul, al meditației asupra istoriei, unde ficționarul colaborează cu istoricul mentalităților, cu sociologul și psihologul (…); în sfîrșit, al treilea palier narativ din Grădina Paradisului este cel simbolic, circumscris în jurul cîtorva nuclee de forță care susțin primele două nivele, consolidînd construcția epică.

     

Despre genocidul secund scrie Eugen Uricaru în Grădina paradisului (Polirom). Orice formă de ocupație militară sau ideologică aduce cu sine întreaga mașinărie de propagandă, mistificare și experiment; prin exterminarea discretă și desăvîrșită a elementelor dăunătoare societății perfecte, ar rezulta o… grădină a paradisului. Despre un asemenea cinism ca spectacol mistic și dialog al fanatismului alienant citim în acest roman ce atacă frontal sensibilitățile autohtone legate de antisemitism.

     

Lui Eugen Uricaru îi place să se joace cu teoriile conspirative și își asociază eroul cu o organizație secretă numită Thule care începe să acționeze la finele primului război mondial, neacceptînd înfrîngerea Germanei, plănuind revanșă, dar și un război paralel (…).