Freud Museum

     

Ingenioasă, elegantă și incisivă, Ioana Scoruș deține toate calitățile unei scriitoare de succes. Dacă toți psihanaliștii ar scrie atît de bine, în jurul nostru n-ar mai umbla bolnavi, ci povești.

     

La Ioana Scoruș, fascinanta imagine (caleidoscopică – dar acesta este deja un truism…) a ideii feminine este realizată, preponderent, prin relaționare. A prinde – sau a surprinde – această temă, articulațiile și declinările ei, în proza dnei Scoruș e totuna cu a face o hermeneutică a relației. Scriitoarea este, dincolo de literatură, psihoterapeut – între altele, face psihoterapie de cuplu. Ei bine, poate că acest detaliu profesional este marginal în raport cu proza pe care dna Scoruș o scrie. Dar e un fapt că personajele sale – accentuez asupra celor feminine, pentru că acesta este decupajul de comentariu pe care l-am asumat – sînt definite/construite/potențate „în relație”.

     

Un miez dramatic există în fiecare dintre povestirile care alcătuiesc volumul Freud Museum, însă potențialul acesta neliniștitor, de care devii conștient din primele rînduri, este bine controlat. Dramatismul e dus pînă la limita suportabilului, cum sînt duși, în buchet imens și sălbatic, trandafirii rupți din fața blocului la ușa unei tinere încîntătoare, de către un bărbat vindecat în ultima clipă de dragoste, nu și de romantism.