Balena Albastră

     

Pe de altă parte, un joc cu patimi și încercări de genul ăsta parcă li se potrivește rușilor, așa cum îi cunosc din filme sau din literatură. Ei au vocația trăirii abisale, a arderii pînă la capăt. Poate fi o marcă a lor sau doar un stereotip al nostru. Simt nevoia să mă întorc puțin la copilăria mea. Cînd eram mic îmi plăcea la nebunie să-mi aleg un loc de pe hartă, să-mi imaginez personaje și aventurile lor. Joaca asta mi s-a părut mult mai serioasă cu Balena Albastră. Cred că abia cînd reușești să reproduci jocurile copilăriei atunci cînd ești adult vei deveni cu adevărat fericit. În ele e un sens mai mare, un sens magic, pe care multă vreme îl iei în derizoriu, dar e posibil să fie chiar atingerea aripii destinului. Am călătorit mult în planul fizic, real, dar am călătorit și mai mult în plan imaginar. Sînt un călător, azi din ce în ce mai static.

     

Unul dintre cele mai neobișnuite debuturi cu volum de ficțiune de la noi este cel al lui Sebastian Lăzăroiu. Este vorba despre un roman – populat cu personaje rusești și cu intrigă din acea lume; mai precis, cu o intrigă plină de nerv și cît se poate de adusă la zi. Cartea se cheamă Balena albastră și spune, într-o țesătură narativă complexă și nervoasă, una dintre poveștile posibile ale unui joc care a făcut multe materiale de presă și care, cel puțin în Rusia, a dus chiar și la tragedii în rîndul tinerilor. „Editura a încadrat-o la Thriller/Mistery, pentru că trebuia în­ca­drată undeva, dar eu zic că e chiar mai mult decît atît”, menționează dl. Lă­ză­roiu într-un interviu relativ recent, în care domnia sa își anunță acest turning-point în carieră: anume, trecerea de la un job ten­sionat care presupune strategii și ana­lize politice la un altul, probabil mai plă­cut și mai tihnit, de scriitor. Unul între ale cărui ambiții este și ace­ea de a scrie ficțiunea „mai bine decît o face statul”. Balena albastră chiar este „mai mult decît atît”, mai mult decît referința ime­diată făcută de editura care a publicat-o, pentru că nu e numai un roman polițist, așa cum pare la prima vedere, ci și un subtil text cu o evidentă și acaparantă pa­tină psihologică.

     

Altfel, Balena albastră stă, bine închegată, pe mai multe planuri – e și un roman de acțiune, dar și o carte care încearcă să deconstruiască cîteva tipuri de minți, așadar, e o carte care are o amprentă psihologică destul de apăsată. Spre finalul anului, e promisă o a doua – tot un roman (o carte despre un hater, ceea ce poate însemna că primul val de reacții publice de după apariție are un potențial conflictual politic și mai exploziv decît în cazul cărții de debut) -, așa încît, cu o vorbă care este deja clișeu, nu ne rămîne decît să așteptăm și să vedem dacă acel volum va confirma un debut interesant.

     

De profesie sociolog, Sebastian Lăzăroiu își face debutul în ficțiune cu romanul Balena Albastră, apărut anul acesta la Polirom. Titlul romanului este percutant, întrucît trimite la jocul virtual morbid care a stîrnit reacții în mediul online. Conform jocului, un „demiurg” neidentificat propune tinerilor o serie de provocări, finalitatea fiind sinuciderea. Fie că e un mit sau o mistificare, „jocul suicidar” servește drept sursă de inspirație pentru romanul de față. Romanul pornește de la acest scenariu, avîndu-l în centru pe agentul rus Sokolov, trimis sub acoperire în Oimiakon, cea mai rece zonă de pe glob, în căutarea presupusului făptaș pe nume Znaiușki (Știutorul). În călătoria inițiatică la capătul Rusiei, Sokolov va fi nevoit să se integreze în peisaj, să joace roluri, să întîmpine obstacole și situații neașteptate. De fapt, „jocul suicidar” nu reprezintă decît trigger-ul acestui fir narativ, întrucît autorul construiește romanul în jurul cîtorva nivele de factură psihologică, antropologică, politică, mitologică sau detectivistică.