Mâţa Vinerii

     

Mita Vinerii, naratiune cu vrajitorie, gastronomie oculta si mistere, se dovedeste, in fond, un roman initiatic seducator. Povestirea captivanta a aventurilor, fezandata prin tehnica suspansului, se combina cu scriitura senzuala, condimentata cu mirodenii orientale, a unei vrajitoare a cuvintului. Cartea Doinei Rusti este o delicatesa literara, conceputa dupa o reteta hibrida, ingenioasa, cu arome vechi si noi.

     

Mita Vinerii e catchy. Debuteaza abrupt, iar tensiunea narativa nu slabeste pina la final. (...) Mita Vinerii e un soi de Misterele Bucurestilor in regim fanariot, cistigind prin ineditul perspectivei.

     

Ai impresia ca au dat nas in nas, pe ulitele noastre, un povestitor hitru si varianta fanariota a lui Salman Rushdie. (...) Despre vremurile fanariotilor si despre legendele ce misunau in Bucurestiul lor s-a mai scris, dar parca nimeni, in zilele noastre, nu s-a incumetat sa reinvie apetitul pentru fabulos, nascociri pitoresti nastrusnice sau istoriile desprinse din faptul divers cu miez halucinant, asa cum o face Doina Rusti. Asadar, cititorii sedusi de paginile din Manuscrisul fanariot pot sta linistiti! Noul roman, Mita Vinerii, pastreaza aceeasi reteta care imbina sursele istorice, detaliile excentrice si infamiile insolite consemnate in documente. Acestea sint amestecate si lasate sa stea la fezandat intr-un vas cu fapte care iti amintesc de acea lectura densa, in care epicul abundent se dilata odata patruns bine de realismul magic, provenit din lumea superstitiilor, duhurilor si a vrajitoriilor ce pluteau peste malurile Dimbovitei.

     

Noua carte a Doinei Rusti are toate datele unei povesti captivante: foarte multa fantezie, un fir epic impletit cu mina sigura a unui povestitor care stie cum sa te ademeneasca, o atmosfera atit de puternica, incit te urmareste multa vreme dupa ce ai inchis cartea si, nu in cele din urma, un subtext ce te trimite spre tainele Lumii si ale Literaturii. Derulindu-si intimplarile – la limita dintre magic si fantastic – in decorul unui Bucuresti pitoresc din preajma anului 1800 (luat ca pretext, de fapt, pentru o naratiune ce transcende datele unui cadru istoric documentabil), Mita Vinerii traseaza, ca prin vis, limitele unui univers fictional in care se amesteca, in doze potrivite, ca in alambicul unui alchimist, substantele inselatoare ale realului si acelea, atit de pregnante, ale unei irealitati (sau suprarealitati) ce irump in plin cotidian. Negustori, vrajitori, spiritisti, bucatari de la Curtea Domneasca, indragostiti, domnisoare cu ifose, ambasadori de pe diferite meleaguri, arnauti, functionari ai inaltei Porti, domni maziliti si domni proaspat inscaunati, uneltitori de tot felul, revolutionari, bonapartisti, scamatori si trimisi ai lui Sator populeaza spatiul carnavalesc al acestui roman fantast, cu subterane ce conduc pina departe, spre lumi abia banuite.

     

Mîța Vinerii - o jubilație stilistică, o literatură vitală, cum era Parfumul lui Suskind pînă la un punct și Laur al lui Evgheni Vodolazkin, de la alt punct, mai departe.