Fugarii. Evadări din închisori şi lagăre în secolul XX

Fugarii…, studiul care incheie ciclul, este o carte a iesirii, a evadarii, actiune care, mai ales in secolul al XX-lea, a stat sub semnul sfidarii unor sisteme politice aberante, criminale. Se poate spune, asadar, ca eseul despre evadare al Ruxandrei Cesereanu constituie un episod optimist in serialul ororilor concentrationare surprinse in volumele anterioare. Cind vine vorba despre evadare, ca un novice al acestui subiect, nu pot sa ma gindesc decit la trei lucruri: la personajul Contele de Monte Cristo, la Sapte ani in Tibet – cartea alpinistului austriac Heinrich Harrer, si la The Way Back, filmul din 2010 al regizorului Peter Weir, bazat pe memoriile ofiterului polonez Slawomir Rawicz (de altfel, Ruxandra Cesereanu, in studiul sau, prinde si aventurile grupului de evadati condus de Rawicz).

Tematica este ampla, iar autoarea abordeaza fenomenului larg al evadarilor, atit in timp, cit si in spatiu si nu este circumscrisa doar la o zona/un sistem de represiune sau un timp (chiar daca Gulagul a avut cea mai lunga perioada de functionare). Au fost evadari si evadari, insa trebuie subliniat ca regimurile totalitare au facut ca evadarea sa capete alte conotatii, mult mai spectaculoase si temerare. Nu se compara evadarile lui Stalin din Siberia in timpul regimului tarist (abia in 1913 autoritatile l-au luat in serios pe tinarul gruzin) cu ceea ce aveau sa indure milioanele de detinuti ai Gulagului. O alta evadare spectaculoasa si celebra (datorita evolutiei ulterioare a personajului) a fost cea a lui Winston Churchill, care, corespondent de razboi in Africa de Sud, a fost luat prizonier de buri, in 1899: «conditiile de detentie din Pretoria sint acceptabile, asa incit evadarea este previzibila si nespectaculoasa. Churchill profita de neatentia gardienilor, escaladeaza mai multe ziduri si evadeaza (are la el bani si ciocolata, semn al lejeritatii detentiei sale). Fuge cu trenul, apoi este gazduit intr-o mina, sub pamint». Asa si-ar fi inceput spectaculoasa cariera politica.

Originalitatea demersului Ruxandrei Cesereanu este ca reuseste sa prezinte evadarea drept unul dintre miturile fundamentale ale umanitatii, iar mai apoi trece la conturarea unei intregi mitologii aferente, sesizabila prin minutiile sale, de la practici, instrumente, modalitati, pina la actanti, infatisati ca personaje rotunde in studii de caz memorabile. Autoarea evita teoretizarea; in schimb, face uz de naratiune si apeleaza adesea la mijloacele argumentarii deductive. Cititorul devine astfel partener in exercitiul hermeneutic, este ghidat cu atentie spre zone putin scrutate ale temei si este invitat sa realizeze conexiuni intre diferitele studii de caz expuse.