O nouă istorie a serviciilor secrete sovietice

     

Ajuns la jumatatea acestui volum, mi se pare destul de clar ca spionajul este o afacere foarte complexa, care incumba multe aspecte, multe tehnice (decriptarea), nu numai cele romantice. Cert este ca Stalin detine si in aceasta prima jumatate un rol important (cum altfel?): se baza pe spionajul clasic (si, mai ales, cel facut de tovarasi occidentali, cu cit mai bine plasati, cu atit mai bine, dar care credeau in utopia criminala comunista) dar, in acelasi timp, paranoia lui il impiedica sa creada prea mult in aceste surse externe, care-i scapau controlului sau direct. O prima concluzie ce poate fi desprinsa: poti avea cele mai bune informatii si surse, conteaza daca si in ce masura decidentul politic ultim (si in sistemele represive acesta este un dictator) crede in ele. Restul este istorie contrafactuala. Cel mai periculos ramine in continuare spionajul din convingere. Mai mult ca sigur, epoca electronica in care ne aflam a schimbat destul de mult datele problemei, diminuind importanta spionajului clasic.

     

Aparitia in limba romana a sintezei de istorie institutionala recenta a lui Jonathan Haslam, publicata abia in 2015, O noua istorie a serviciilor secrete sovietice (traducere de Ioana Aneci, Editura Polirom, Iasi, 2016, 310 p.), constituie un eveniment. Specialistul de la Princeton completeaza, la nivelul pe care i-l permit astazi arhivele desecretizate ruse (si mai putin cele occidentale, daca se face abstractie de „desecretizarile fortate” via Wikileaks si Snowden). Inutil sa mai spun ca Romania, aflindu-se in situatia de satelit al URSS si de membra a Tratatului de la Varsovia, ceea ce se poate afla despre istoria KGB si a GRU, Securitatea romana – atit cea de pina la Ceausescu, cit si cea din vremea lui –, a facut parte din sistemul informativ patronat de Moscova. In consecinta, chiar daca romanii nu au avut, neaparat, roluri hamletiene in avanscena, evenimentele, deciziile, conduitele Serviciilor Secrete sovietice si ruse nu pot decit sa ne intereseze in cel mai inalt grad; mai cu seama ca nu este vorba despre o lucrare propagandistica elaborata cu acoperire, dar cu binecuvintarea lor, ci de o estimare americana survenita din lumea academica, presupusa a profesa o gindire critica independenta si o metodologie stiintifica de acuratete.