O istorie a Tibetului

     

Sam van Schaik – doctorat in literatura budista in 2000, la Universitatea din Manchester –, un nume necunoscut in Romania, dar considerat un bun cunoscator al istoriei Tibetului si al budismului tibetan, le ofera cititorilor romani O istorie a Tibetului (Editura Polirom, 2016, traducerea din limba engleza de Ovidiu-Gheorghe Ruta), care, sint convinsa, va atrage interesul multora. Pe linga toata literatura care se rasuceste in jurul lui Dalai Lama, cu toate cartile si publicatiile, nu putine, care au aparut si pe la noi, dupa 1989, Tibetul si istoria lui, reala, ramin putin cunoscute publicului romanesc. Daca anumite aspecte ce tin de evenimentele, multe contondente, derulate dupa ocuparea Tibetului de catre Armata Populara de Eliberare, in 1950, si dupa plecarea in exil a lui Dalai Lama sint mai cunoscute, multe detalii si informatii sint cu totul noi pentru cei care nu sint temeinic asezati pe acest subiect. Cu un lung trecut, daca e sa privim inapoi in istoria tarii – inceputurile Tibetului sint plasate in secolele VI-VII (e.n), iar asa-numita Epoca de Aur, intre 1315 si 1543 –, independenta este obtinuta in 1904. Si dureaza pina in 1950, cind comunismul chinez arboreaza steagul rosu la Lhassa, faimoasa capitala a Tibetului. Autoritatile comuniste incearca sa lichideze o cultura straveche. Ceea ce este distrus in Tibet renaste intr-un exil, de unde Dalai Lama coordoneaza o miscare de salvare a identitatii nationale.