Lebăda cu două intrări

     

Autoarei Nora Iuga ii place sa se joace. Nu-i da mina sa-si tina prea mult cititorul la respect. Nora Iuga este un scriitor lumesc. De-a lungul unei opere, Nora Iuga a alternat jocuri, joaca, a facut un joc de fort-da cu propriul ego (traducind multe carti, in umbra carora s-a asezat). Dintre toate piesele acestui puzzle, Lebada cu doua intrari ramine proiectul ei literar cel mai radical. Clipa in care ninsoarea de iarna, ploaia de mai, cromatica agonica de toamna si clipoceala de vara s-au revoltat.

     

Lebada cu doua intrari, una de carne, cealalta de cuvinte, este o camasa de forta pentru iubirea simtita la 70 de ani, care se prabuseste fara implinire intre abisul trupului cu sufletul. Disciplina este, se stie, un mod de a pune capat pasiunii, ori macar de a o domoli. Nemtoaica din Nora Iuga scrie in fiecare zi fix trei pagini. Jurnalul ei este ca un puzzle, unul greu de refacut, din rusinea trupului si excitarea sufletului.

     

Lebada cu doua intrari reprezinta, de fapt, un „hermafrodit” textual, un lung poem in proza, un monolog interior („onania asta a creierului”) in care se aduna, ca intr-o delta, toate apele constientului si ale subconstientului: observatii, amintiri, evocari, reminiscente livresti, intuitii, fantasme, senzatii, obsesii. Dar printre atitea nimicuri existentiale, realist-cotidiene ori imaginare, dispersate „democratic” in fluxul textual, exista inca o „tiranie” perfida a temelor mari ale conditiei umane. (…) Scriitoarea Nora Iuga iubeste experimentul, jocul, libertatea imaginatiei, armele seductiei dintotdeauna. Te cucereste cu vata de zahar pe bat, chiar daca batul este adesea un spin al suferintelor si al nelinistilor sale.

     

In proza Norei Iuga, nucleul epic antreneaza trecutul intr-un prezent din care viitorul lipseste ori n-are nicio noima. Asa incit nu e deloc intimplator faptul ca naratorii ei relateaza cu spatele la viitor, incredintind vindecarea prezentului exclusiv transfuziei de trecut. Cele doua intrari sint (supra)realitati ce sfideaza viitorul. Scris fara semne de punctuatie, cu jonctiuni de planuri temporale si verdicte aforistice, Lebada cu doua intrari este monologul interior al unei fiinte ce se traduce pe sine prin carnalitatea unui limbaj devorator. El acapareaza triada amintire-memorieuitare exclusiv prin antenele frivolitatii.