Existența prin cultură. Represiune, colaboraționism și rezistență intelectuală sub regimul comunist

O carte-cercetare, bazata pe o uriasa bibliografie, dar si pe o neostoita buna intentie de a nu face greseli/erori de apreciere, mai ales cind este vorba despre oameni, se dovedeste si volumul Existenta prin cultura. Represiune, colaborationism si rezistenta intelectuala sub regimul comunist (Editura Polirom, 2015) semnat de Gabriel Andreescu. Autorul – profesor la Facultatea de Stiinte Politice a Scolii Nationale de Studii Politice si Administrative, publicist impenintent si o voce a societatii civile romanesti, nu doar dupa 1989 – este printre putinii disidenti romani cu actiuni concrete la activ, pentru care a patimit de la sistemul represiv comunist, incriminat azi de te miri ce activist PCR care-i incrimineaza virtos pe bolsevicii de ieri etc.; este, totodata, printre putinii cercetatori avizati ai arhivelor Securitatii romane. De unde a extras suficiente date, informatii si material probatoriu pentru a-si sustine afirmatiile, pline de nuante, altminteri. De remarcat grija lui Gabriel Andreescu de a nu gresi, de a nu da sentinte definitive acolo unde datele sint contradictorii. Multe dintre „dosarele” faimoase aruncate pe piata intelectuala romaneasca contin numeroase erori de interpretare, ca sa nu spunem falsuri de documentare. Cind e vorba de oameni, buni sau rai, Andreescu vrea sa fie drept. Si reuseste pe deplin. Analizind atent ceea ce s-a tot numit la noi fenomenul „rezistanta prin cultura”, Gabriel Andreescu aduce noi marturii pentre a nuanta si detalia ceva ce nu a fost.

In mare parte, rafinarea imaginii publice a colaborationismului si chestionarea dosarelor de Securitate ca documente in mare masura subiective si contextuale de istorie sociala si politica sint rodul unor schimbari societale independente de vointa si puterea unui singur cercetator. Insa este esential de remarcat faptul ca Gabriel Andreescu si-a dedicat ultimul deceniu acestei batalii cu adevarurile relative si manipularile certe ale arhivelor Securitatii, cu efectul evident de a nu fi devenit cel mai popular dintre cercetatorii momentului (si, da, cu toate idiosincraziile lui, obsesiile personale si inapetenta pentru apartenenta la grupuri de opinie). Istoria recenta incepe sa-i dea dreptate si ar fi bine ca toata lumea sa invete ceva din asta.