Războiul Mondial al Fumătorilor

     

Va recomand aceasta carte, chiar daca, poate, nu sinteti fumatori. Nici eu nu sint si mi-a placut foarte tare. Marin Malaicu-Hondrari stie sa inventeze spatii literare originale pentru literatura noastra. Aduce un iz sud-american prozei sale si fictionalizeaza despre dragoste, boala si moarte intr-un mod inedit.

     

La fumatorul Marin Malaicu-Hondrari este vorba, in primul rind, de un roman despre pasiunea pentru fumat si, in cele din urma, despre dependenta. Prin extensie, poate fi privit si ca un roman despre iubire. Iubirea fata de tutun. Insa nu e numai atit. Eroul este Constantin, care aminteste nu doar prin nume, ci si prin raportarea la lume, de cel din precedentul roman al scriitorului, Lunetistul. Constantin se afla intr-un moment delicat al vietii, cind iubirile s-au decantat, iar el ajunge in universul distopic din Camarile, singura bucata de pamint in care fumatul nu este ostracizat, ci chiar politica de stat. Este locul in care, locuind si vinzind tigari intr-o rulota, Constantin isi limpezeste amintirile si cauta un nou start.

     

Am incercat sa desprind personajele mele de brutalitatea mersului istoriei, sa nu fie supuse violent istoriei. Sa traiasca intr-o lume in care sa poata decide pentru ele, sa hotarasca singure cum isi fac viata, nu altii sa hotarasca pentru ele. Daca vreti, citind un autor acum tot mai defaimat, personajele mele sint condamnate sa fie libere.

     

A. P.: Propun sa incepem cu geneza acestui roman. Cind ai realizat ca vrei sa scrii o carte al carei fir sa urmeze fumul tigarilor unor fanatici ai nicotinei? M.M.-H.: Am vrut sa scriu povestea unui copil care e „orfan cu parinti”, adica are parintii plecati in strainatate. Apoi, intr-unul din primele capitole ale cartii, intr-o scena de initiere erotica, apare un pachet de tigari. Iar personajul principal, Constantin, ramine mai degraba cu acel pachet de tigari decit cu amintirea initierii erotice. Cind mi-am dat seama de asta, am stiut ca de atunci incolo viata lui va fi calauzita de fumatoare, va pluti pe deasupra pamintului sau va urca la cer exact ca fumul de tigara. Abia pe la jumatatea romanului, mi-am amintit ca, in urma cu citiva ani, citisem pe blogul lui Enrique Vila-Matas un text in care scriitorul spaniol deplingea absenta cartilor dedicate fumatului si fumatorilor. Probabil ca in acele rinduri ale lui Enrique Vila-Matas sta geneza inconstienta a romanului meu.

     

O mitologie a tigarilor, ticuri si invocatii despre lumea tigarilor din acest miniroman de extractie proustiana este cel mai recent pariu al lui Marin Malaicu-Hondrari; nu lipsesc colectia de pachete de tigari, marcile lor de acum si de altadata, credinte precum aceea ca unele tigari romanesti au filtrul din hirtie igienica, iar cele din „strainatate”, din par de camila si altele de felul acesta. Implicarea este totala: persuasiv, intr-o ancheta din Dilemateca lui 2013, autorul declara: «Jos sanatatea, sus viciile!»