Rugul

E pur si simplu un roman despre adolescenta, perioada cind (va mai amintiti?) se traieste pe granita dintre reverie si trezie, pe linia subtire dintre realitate si inchipuire. Un pas ezitant, si esti fie intr-o parte, fie in alta - oricum in afara intelegerii adultilor constrinsi de tipare sociale. (…) In Rugul, o fata de 13 ani, Emma, ajunsa la inceputul lui 1990 intr-un oras multietnic nenumit din Ardeal, e vocea din perspectiva careia sint povestite intimplari specifice acelui interval tulbure de dupa caderea dictatorului. (…) Doua ruguri simbolice sint aprinse in povestea adolescentei: unul la orfelinat, in ziua de Craciun, cind dupa impuscarea „comandantului suprem” ii sint arse portretele si lozincile, dar cenusa lui continua sa maculeze zapada cazuta dupa aceea; celalalt, in curtea bunicii, care o invata un ritual purificator de emotii negative si nascator de speranta. Felul cum sint povestite, cu acuitatea senzoriala, confuzia real-fantasma, tensiunea copilei nevoite sa se maturizeze sub presiunea dramelor istoriei si sa-si caute identitatea prin ceturile cu care sint interesat invaluite, da nastere unei capodopere literare.

Rugul a fost un roman minunat, care m-a impresionat prin sensibilitatea, imaginatia, talentul si scriitura excelenta a lui Gyorgy Dragoman (autor maghiar nascut in Romania). O poveste deopotriva frumoasa si trista, presarata cu mici intimplari fabuloase infuzate de farmec si magie, Rugul vorbeste despre inocenta si maturizare, despre vinovatie si iertare, despre adevar si libertate.

Romanul evolueaza atit pe orizontala, cit si pe verticala, drept pentru care atit cel care citeste superficial, cit si cel care este atent la miez, care cauta sa intre in substraturile povestii, se vor simti placut surprinsi. Sint rare romanele care reusesc asa ceva si, de obicei, ele nu au aspiratii comerciale. Nu stiu daca Rugul se va vinde bine, insa cred ca nu a fost scris pentru asa ceva, desi se pare ca va fi tradus in Statele Unite, Olanda sau Germania. Imi pare mai mult un roman experimental, care prinde la un anumit gen de cititor.

Dupa romanul cu un succes impresionant – Regele alb (publicat in 1995, tradus in aproximativ 30 de limbi), in 2014 scriitorul maghiar a publicat Rugul, in care tematizeaza, dintr-o alta pespectiva, tot comunismul romanesc, in prezent autorul lucrind si la ultimul volum al trilogiei prefigurate. Daca Regele alb avea ca protagonist un baietel de 11-12 ani care traieste in plin comunism ceausist (1970-1980), Rugul are in centru o adolescenta ce resimte consecintele tragice ale aceluiasi comunism in primii ani de dupa Revolutie. Virsta Emmei permite o receptare nici pe de-a-ntregul inocenta ori lipsita de luciditate, nici contaminata de prejudecati, alaturi de intelegerea rationala asezindu-se si intuitia esentei aparentului insignifiant.

Este o carte despre eliberare, despre bucuria de a-ti cunoaste radacinile si de a-ti visa prezentul. O carte cu parfumuri amestecate, cu intarsii metaforice de o rara prospetime. Luminata de flacarile rugului aprins in curte, sub nuc, in care cele doua femei arunca, de fapt, un trecut care pulseaza ca o masea. Crengi, smocuri de iarba. In jurul rugului, cele doua danseaza… Rugul lui Dragoman este o carte despre fiecare dintre noi. Despre inceputurile de drum. Despre inocenta. Despre mirosurile inconfundabile ale unei virste in care fiecare pas in iarba suna altfel…