O istorie erotică a curţii de la Versailles

G. O.: Le vorbiti despre aceasta istorie studentilor dumneavoastra?   M.V.-F.: Da, absolut! Studentii sint intotdeauna primul nostru public, pentru ca sintem cadre universitare si avem sansa sa beneficiem, Anna la Institutul de Stiinte Politice si la Universitatea Paris IV, iar eu la Universitatea Paris IV si, in prezent, mai ales la Universitatea din Tours, de un public studentesc. Sa scrii o carte e intotdeauna foarte placut, dar trebuie sa vorbesti despre ea, iar cel mai bun public pe care il putem avea sint studentii nostri. Si atunci cind le transmiti anumite lucruri studentilor, nu trebuie sa-i naucesti cu date si fapte etc., ci mai ales sa le arati cum evolueaza lumea, tocmai asta e interesant de-a lungul epocilor… Studentii de la Universitatea din Tours mi-au creat, fara stirea mea, un site si sint foarte magulit, fiindca se numeste Verge-Franceschi forever. Ei bine, ei urmaresc aparitiile editoriale. Toti au citit Versailles erotique, Colbert sau Ninon de l’Enclos si e foarte placut sa incepi prin a transmite – sintem transmitatori inainte de toate si ne aflam aici pentru a transmite informatii care sint foarte greu de gasit, pentru ca trebuie sa cercetezi arhivele, sa descoperi scrisori, sa descoperi stilul epocii… De altfel, Anna a pacalit multa lume, inclusiv pe editor, plasmuind o scrisoare a lui Villarceaux care e mai frumoasa decit daca ar fi scris-o Villarceaux insusi catre doamna de Maintenon, intr-atit e de impregnata de stilul epocii, si ma amuz spunindu-i ca trebuie sa-i ia locul lui Alexandre Dumas in anii care vin.

A. D.: In ce masura o istorie erotica a Versailles-ului poate fi si o istorie politica? Erotica si politica sint legate intre ele, in acest caz, sau istoria erotica e o istorie alternativa a Versailles-ului? A. M.: Da, cele doua sint legate, avem de-a face cu femei care au influentat politica acestor regi. Virilitatea omului aflat la putere e foarte importanta, e chiar un semn al acestei puteri. Virilitatea si puterea sint legate intre ele, Ludovic al XIV-lea a avut nenumarate amante, la fel si Ludovic al XV-lea, cu deosebirea ca cel din urma a fost prea generos cu amantele, cheltuia foarte mult cu ele si monarhia era deja decadenta; Ludovic al XVI-lea a fost singurul fidel, dar el era suspectat de impotenta, a avut dificultati si cu Maria Antoaneta, sotia lui. M V.-F.: Puterea e un termen la plural, de fapt e vorba de puteri, incluzind putere financiara, economica, universitara etc. In ce-l priveste pe rege, puterea fascineaza si stimuleaza sexualitatea, Ludovic al XIV-lea, care a fost supranumit „cel mare” („Louis le Grand”), a avut o sexualitate debordanta, foarte multe amante si zeci de copii ilegitimi. Cuvintul „puissance” e, in fond, acelasi, el desemneaza puterea regala, economica, financiara, dar si virilitatea. Ludovic al XV-lea, in schimb, a fost supranumit „le bien aime”, iar apoi „le mal aime”, pentru ca, in cazul lui, excesul de virilitate se transforma in dezmat si cheltuieli excesive, in depravare (vezi Parc-aux-Cerfs, tinerele de 14-15 ani pe care le aducea Mme de Pompadour pentru Ludovic al XV-lea echivaleaza cu ceea ce numim azi pedofilie!). Acest uzaj prost inteles al sexualitatii discrediteaza imaginea monarhiei, care va atinge apogeul discreditarii, dupa cum stim, in vremea lui Ludovic al XVI-lea.