Fetița cu ochi albaștri

Firul epic este presarat cu tot felul de aluzii incitante cu privire la deznodamint si la misterele neelucidate. Fetita cu ochi albastri este mai mult decit un roman detectiv, este atit o poveste de dragoste, cit si o incursiune in trecut, in Parisul anilor ’80-’90, cu toate specificitatile sale (cartierele marginase cu casele lipite, festivalurile estivale, atmosfera cafenelelor universitare etc). Michel Bussi reuseste sa creeze o naratiune hipnotica prin prisma dovezilor ce ies la iveala treptat, a rasturnarilor de situatie, dar si a aliantelor si tradarilor neasteptate. Un roman numai bun de luat in vacanta!

Alaturi de personaje, un alt punct forte al romanului mi s-a parut a fi tabloul Parisului contemporan, cu cartierele sale si specificul fiecaruia, metroul parizian si stradutele galagioase sau pitoresti din metropola franceza, precum si felul in care situarea intr-un cartier sau in altul (inca) este considerata un semn identitar. Bistrouri studentesti, gherete de unde imigrantii turci cumpara kebap, aglomeratie urbana, casute cu citiva metri de gradina in fata sau conace de familie cu sera si padure proprie, viata dintr-un tirg la malul marii sau pensiuni pitoresti din statiuni montane, oameni si locuri, toate sint reprezentativ descrise, iar suspansul este completat de un bun roman de atmosfera.

Michel Bussi afirma ca nu a dorit doar sa ofere cititorului o poveste in stilul Agathei Christie, ci si o reflexie a vietii. Insa, dincolo de orice intentii, Michel Bussi a reusit sa scrie o carte pe care nu o veti lasa din mana pina cind nu veti intoarce si ultima pagina.

Fetita cu ochi albastri, de Michel Bussi, incepe cu doua zile inainte de Craciunul anului 1980, cind un avion se prabuseste, iar singurul supravietuitor din cei peste 170 de pasageri este o copila de trei luni. Ea poate fi Lyse-Rose de Carville si poate fi Emilie Vitral, nimeni nu va sti niciodata, iar cind peste ani cineva crede ca i-a descoperit adevarata identitate, acela va muri. Cine este, asadar, fetita cu ochi albastri?

Personaje credibile, foarte bine conturate si gindite in cadrul intrigii, intoarceri in timp bine documentate privind trecutul si prezentul cum spuneam, cultural, geografic al locurilor si timpurilor si al pozitionarii sociale, motivari solide ale comportamentului psihologic al celor care se perinda prin paginile romanului si care scriu si descriu drama traita cu mintea si cu sufletul lor. Va las sa descoperiti singuri adevarul! Veti fi satisfacuti in calitate de cititori de gen si il veti iubi pe Michel Bussi pentru darul lui.