Căsnicie

De la romanele Zeruyei Shalev nu am mai intilnit o analiza atit de lucida, cinica si lipsita de orice fard a vietii de cuplu ca in romanul lui Dan Coman. De fapt, nici roman nu prea pot spune ca e, ci mai curind o constructie din oglinzi care distorsioneaza si care reflecta toate un poem aflat in Centru. Un poem-motor, care se incheie asa: Va fi dragoste bine gindita, ca fratii va veti iubi.

Cartea are mici carari ascunse catre psihicul uman, infatiseaza viata unui cuplu cu probleme care trebuie sa reziste, si se intimpla sa supravietuiasca din cauza unei a treia persoane care formeaza triunghiul amoros: prietena lor comuna. Aceasta din urma devine confidenta fiecaruia dintre ei, ea reprezinta singurul liant care face ca mecanismul ruginit sa functioneze inca. Ca si cind relatia n-ar fi avut destule probleme, cuplul se indragosteste, pe rind, de prietena lor, fiind constienti ca intr-o casnicie nu se poate adauga un al treilea element, chiar daca acesta e vital pentru buna functionare a celorlaltor doua elemente deja existente.

De ce sa fie greu sa scrii din perspective unei femei? Sint autori care au scris din perspectiva unor melci, calugarite sau gindaci – dupa cum sint unii care i-au facut pe caii din basme sau pe Sponge Bob sa aiba un timbru numai al lor – nu e asa mare lucru. E adevarat ca, atunci cind scriam jurnalul Rebecai eram de partea ei, incercam sa-i inteleg gesturile si singuratatea si neputinta dupa cum, schimbind personajul, mi se parea ca dreptatea e de partea cealalta. Totul depinde de unde privesti lucrurile. Iar aceasta privire rareori poate suprapune cele doua planuri. Nu poti afla niciodata cine are dreptate si cine nu. Femeile si barbatii inteleg absolut diferit totul. De aici dezechilibrul si vraja.

Pentru ca e ciudat cum acest roman atit de usor de citit si atit de bine pus la punct ca arhitectura te lasa cu impresia ca l-ai fi citit deja inainte prin titlu.

Desi exista poveste care curge, la suprafata, si ai o actiune, pe mai multe planuri, aceasta este fragmentara, bifeaza secventele care sint necesare analizei despre care vorbeam la inceput – si sa evidentiez partile tari ale cartii lui Dan Coman, volum care sta in picioare tematic, stilistic, narativ s.a.m.d. si suporta multiple interpretari. In plus, ceea ce nu se spune, ceea ce se trece sub tacere, spatiile lasate cititorului pentru a fi completate dupa chipul si asemanarea lui sint, poate, piesa de rezistenta. Mi-as dori sa fie la fel in cazul acestor rinduri. Casnicie chiar te dezechilibreaza din toate incheieturile.