Bulevardele de centură

     

Modalitatea prin care pune cap la cap evenimentele biografice, introducind lamuririle potrivite fara a risipi ceata suspansului, il transforma pe Modiano intr-un scriitor capabil de a capta exact acea atmosfera vaga, subtila, care poate invalui personajele pentru a spune prin sugestii si aluzii tot ceea ce anumite lamuriri ar distruge printr-o claritate de care nu ai nevoie cind incepi sa citesti Bulevardele de centura. Exact cind fluxul amintirilor si al introspectiei se anunta obositor, scriitorul introduce pasaje referitoare la trecutul personajelor controversate, astfel incit sa-ti resusciteze interesul, intretinind abil si misterul dublat de aluzii malefice.

     

Nu avem numai introspectii, rememorari, imagini ale Parisului decadent, ci si o tensiune care mocneste – cumva, cred ca acest roman tine si mai puternic cititorii in mrejele sale, le satisface si mai multe cerinte, se aseaza mai bine pe asteptarile unor tipuri diferite de cititori. Daca, pina acum, puteai admira, contemplativ, proza scriitorului francez, acum esti mult mai implicat, dai paginile mai repede, vrei sa aflii cit mai curind ce se intimpla cu Serge, daca este descoperit, ce se petrece cu tatal care nu-si recunoaste fiul, de ce a incercat sa-l omoare (!) in urma cu zece ani s.a.m.d.

     

Iar eu va voi spune ca Patrick Modiano, asa profund superficial cum l-am cunoscut pina acum, are un bun simt al istoriei, intelege unde sint marile mize si stapineste arta descrierii personajelor intr-un grad pe care nu il pot combate. In Bulevardele de centura, fiecare personaj este descris in detaliu, cu stil si intelegere pentru nuanta. O sa vi se para putin, dar eu o sa spun, din nou, ca aceasta este insasi temelia literaturii.

     

Modiano stie sa creeze atmosfera si sa intretina un mister, pe care-l asezoneaza cu o tentativa de omor si cu o crima, pentru a pastra treaza atentia cititorului. Privite de aproape, ticalosia si tradarea din Franta ocupata au o rutina a lor, pe care naratorul lui Modiano o examineaza cu o curiozitate amestecata, cind rece, cind chiar usor nostalgica, spre deosebire de cei care nu vor sa-si mai aminteasca de colaborationistii si de ticalosii de atunci.

     

Bulevarde de centura inseamna locul unde Patrick Modiano paseste cu pasii fiului cuprins de dileme, pe urmele unui tata fantomatic.