Negustorul de începuturi de roman (ediție de buzunar)

In acest roman abordez o tema mai speciala, foamea de inceputuri a omului contemporan. Acest fenomen, al grijii cu care incepi, m-a interesat dintotdeauna. Este una din iluziile noastre cele mai sublime, in numele careia ne-am structurat viata. Fiecare dimineata este un inceput, dar si fiecare zi de luni, sau fiecare inceput de luna, ca sa nu mai vorbim de delirul care marcheaza inceputul de an. Omul contemporan, devenit un mutant genetic al societatii de consum, este insa mai mult decit obsedat de inceputuri, el are o foame de inceputuri. Nimic ontologic sau metafizic in goana sa dupa inceputuri, ci doar o fuga de responsabilitate, o evitare a implicarii in profunzime, o placere de a surfa pe suprafata vietii. (…) Iata punctul de plecare al romanului meu in care incerc sa observ evolutia unui nou tip de drog social: dependenta de iluzia inceputului. Si de ce sa nu scriu, intr-o lume in care doar inceputurile sint tentante, un roman format numai din inceputuri?

A.C.: Dar in cazul Negustorului..., cum a aparut titlul?   M.V.: Este de fapt o sinteza a povestii, dar cum povestea este asa de stranie, sau destul de insolita, mi-am zis de ce sa nu spun de la bun inceput ce se va intimpla si-n interior. Era calea cea mai scurta pentru a incita si pentru a atrage atentia. Eu mai am o piesa care se numeste Negustorul de timp, ideea asta de a face comert cu ceva ma fascineaza. Sigur ca povestea inceputurilor de roman nu e numai a mea, foarte multi critici au  analizat aceasta teorie a inceputurilor – incipit: ce poate purta o fraza ca incarcatura, ca gravitate, ca promisiune. Eu am transformat-o intr-o poveste si cred ca titlul asta a functionat, cred ca a atras privirile multor cititori. In Franta va fi tradus anul acesta. Am sa-i spun Le merchant de premiere frases – Negustorul de prime fraze. Ceea ce suna prost in romana, suna bine in franceza.

Libris.ro: Pentru cititorii care inca nu v-au descoperit, ce le puteti spune pentru a-i interesa sa va lectureze cartile? Cum il recomanda Matei Visniec pe Matei Visniec? M.V.: Am scris poezie, teatru, roman. Poezia mea s-a rarefiat treptat (am publicat doar cinci volume de poezie), dar a fost aspirata de teatrul meu si de romanele mele. Pentru cine nu a citit nimic din ce am scris eu, i-as recomanda sa inceapa cu ultimul meu roman, Negustorul de inceputuri de roman. Pentru cine vrea sa descopere teatrul meu i-as sugera sa inceapa cu piesa Frumoasa calatorie a ursilor panda povestita de un saxofonist care are o iubita la Frankfurt. Cred sincer ca un pasionat de literatura, daca incepe sa rasfoiasca intr-o librarie o carte de-a mea, pina la urma o cumpara. Oricum, am scris pentru altii, niciodata pentru mine. Nu am scris ca sa-mi vindec mie cine stie ce rani sau din motive terapeutice. Am scris intotdeauna pentru ca am avut ceva de spus si un mesaj de transmis.

Cu o truculenta artistica exersata inca din dramaturgia sa, dar si ca romancier cu debutul intirziat, Visniec si-a gasit deplina originalitate cu Negustorul de inceputuri de roman.

Se lasa cu dureri de cap, insa tocmai asta este miza, iesirea cititorului din zona de confort si intrarea intr-o zona laborioasa unde, dintr-odata, omul, a carei principala caracteristica este graba, nu mai poate inainta decit luindu-si timp pentru a pricepe. Si iata ca Matei Visniec a gasit leacul pentru societatea setata pe modul fast-forward: romanul sau.