Și cuvintele sînt o provincie

     

O sa incep abrupt cu entuziasmul: a meritat asteptarea de 11 ani pentru o noua carte de poezie scrisa de Adela Greceanu! Pentru ca fiecare cuvint, fiecare vers, fiecare poem de aici sint atit de bine gindite si scrise, incit creeaza intr-adevar, prin echilibru si omogenitate tematica si stilistica, o carte. Care poate fi asemanata unui album de rock progresiv, cu un concept, o supratema si un personaj principal ce se regasesc in fiecare poem: prin leitmotive, reluari si reveniri, prin simetrii de constructie, prin felul in care poemele isi raspund si se completeaza reciproc, alternind trei discursuri (cite unul pentru fiecare persoana), scrise insa in aceeasi cheie si in acelasi ton.

     

Cu fiecare ocazie avuta, am recomandat, din nou si din nou, volumul de poezie al Adelei Greceanu, Si cuvintele sint o provincie. Am mai spus-o si o reafirm aici, este cartea care m-a reapropiat de poezie, cartea de poezie a anului 2014 si singurul volum de poezie din ultimii ani pe care l-am citit de vreo trei ori si nu numai ca nu m-am plictisit nici macar la a treia relectura, ci ma intorc, inca, la el, din cind in cind.

     

Textele din Si cuvintele sint o provincie – un volum pe cit de vibrant, pe atit de bine construit – sint poeme de observatie a cotidianului, a incidentelor/conversatiilor din lift, din bloc, cu vecinii protagonistei – pe nume Adila –, a incidentelor din trafic, a vietii de zi cu zi, un fel de observatie obstinata a „realitatii”, prin intermediul careia se manifesta o voce poetica foarte puternica si foarte personala.

     

Si cuvintele sint o provincie, de Adela Greceanu (Editura Cartea Romaneasca) – O carte strinsa in toate suruburile (zic de suruburi pentru ca ele au un rol aparte in volum), poezie ca un comentariu atent, subversiv si insolit, despre situarea in lume a unei femei. Si cuvintele sint o provincie e un volum de versuri atent cintarite si asumate cu mult curaj, unul care conserva, dincolo de strategiile discretiei, simburele de inadecvare esentiala din care ar trebui sa se faca mai des poezie.

     

… pariul acesta e dus mai departe, asa incit ceea ce putea fi o carte buna devine una extraordinara.Raminind, compozitional, in actualitate, Adela Greceanu isi ingaduie (spre cinstea ei) mici clasicisme stilistice, pornind de la ideea (in mod curios uitata astazi) ca literatura e, la urma urmelor, un teritoriu al sensurilor. O intreaga poveste apare, de exemplu, in jurul unor termeni, care par sa nu insemne niciodata ceea ce scrie in dictionar ca inseamna…