Neînțelegerea

Biografia scriitoarei Irene Nemirovsky, stinsa din viata la nici 40 de ani, concureaza prin neprevazut si evenimente fictiunea, iar cartile publicate anuntau pe marele scriitor al literaturii franceze. A lasat in urma o opera neincheiata, si dupa o tacere de citeva decenii, revine in atentia publicului prin grija fiicelor ei, care au adus surpriza manuscriselor pastrate si apoi revelatia romanelor la care a lucrat pina in preajma sfirsitului. (...) A debutat la 23 de ani, Neintelegerea / Le malentendu a aparut in 1926. Reeditarea din 2010 a cartii a provocat uimire, si reevaluind contextul, criticii au facut comparatie cu Francoise Sagan.

Marele cirlig din spatele acestei povesti de iubire e ca tinara autoare stie sa analizeze schimbarile aduse de razboi, cu familii ruinate si cu averi, adeseori suspecte, agonisite in timpul razboiului sau imediat dupa aceea. Lumea de fite a vremii, care-i irita pe autorii mai virstnici, gaseste in tinara romanciera o observatoare ingaduitoare, poate si din cauza ca-si permitea s-o frecventeze, dar si pentru ca tinara imigranta care studiase la Sorbona, fiica unui bancher bogat plecat de la Kiev inainte de Revolutie, nu se simtea contrariata de manierele recent imbogatitilor de la Paris, care-i copiau cu fidelitate pe cei carora le luasera locul.

Povestea lui Irene Nemirovsky, desi sumara ca intindere, proiecteaza convingator impactul pe care Primul Razboi Mondial a reusit sa il produca nu atit pe harta globului si in politica tarilor cit mai degraba in relieful social si in psihologia oamenilor obisnuiti. Povestea dintre Yves si Denise e ilustrativa pentru o ruptura intre doua lumi: cea constienta si suferinda de pe urma conflagratiei mondiale si cea protejata de avere si ignoranta. Esecul relatiei lor este de fapt rezultatul unei neintelegeri fundata nu atit pe afinitati personale divergente, cit pe apartenenta la lumile separate de prapastiile razboiului. Intr-un plan mai general, romanul lui Irene Nemirovsky vorbeste despre identitatile inselatoare si mirajul vacantelor, de relatiile care nu supravietuiesc atunci cind sint scoase dintre parantezele spatiilor si timpurilor paradisiace si care nu pot fi rezolvate printr-o matematica simpla a iubirii: cind unul dintre protagonisti iubeste prea mult iar celalalt prea putin, tot ceea ce poate face cel care este mai innamorat este sa imparta iubirea la doi.

Desi este primul ei roman, Neintelegerea se dovedeste a fi mai mult decit o carte scrisa de o tinara de 23 de ani din veacul trecut. Subtilitatea observatiei psihologice, adincimea unei analize prin care sa exploreze diferentele afective dintre femei si barbati, redate printr-un lirism incisiv, devin calitatile unei scriituri precoce, amintindu-ti de flerul altei copile teribile a literaturii franceze – Francoise Sagan. Datorita aplecarii spre acele relatii profunde, autodistructive si pindite mereu de tristetea neimplinitilor dependenti de himerele afective, vei avea tendinta de a o considera pe Irene Nemirovsky o Francoise Sagan interbelica.

Din cit de frumoasa era iubirea lor pe malurile Atlanticului, atit de tragica si trista devine odata ce mersul lucrurilor ii poarta la Paris. In capitala romantismului, relatia lor se transforma intr-una adulterina banala, fara sorti de reusita, pentru ca nici ei nu mai au la un moment dat dorinta de a lupta impreuna pentru relatia lor. Irene Nemirovsky ne furnizeaza asadar o frumoasa poveste de dragoste trista. Cum sint toate povestile adevarate de dragoste, ar spune unii. Dar poate ca protagonistii vor reusi sa salveze cumva propria poveste, dar asta veti descoperi doar daca veti cauta si veti citi cartea.