(L-Z) - Vol. 2 (Set of:Repertoriu al schimbărilor de numeVol. 2)

Descriere

Lucrarea este compusă din două părţi: corpusul schimbărilor de nume şi un studiu lingvistic asupra acestuia. Materialul care constituie corpusul de față a fost extras ca urmare a cercetării a 611 volume ale „Monitorului Oficial” (care însumează 581.676 de pagini), din perioada 1895 (anul apariţiei primei Legi a numelui) și 1946 (interval în care au apărut patru legi referitoare la nume şi la schimbarea numelui). Documentele se află în colecţia Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu”, din Iaşi. Studiul „Monitorului Oficial” a fost completat de cel al fondului „Ministerul de Justiţie. Schimbări de nume. 1895-1910”, aflat în colecţia Arhivelor Naţionale din Bucureşti.

Volumul Ioanei Gafton cercetează schimbările de nume înregistrate în acte oficiale de-a lungul a mai bine de o jumătate de veac (1895-1946) și, din acest punct de vedere, aduce o noutate absolută în cercetarea onomastică din țara noastră. Demersul se bazează pe cercetarea arhivelor oficiale și prezintă interes nu doar pentru lingviști, ci și pentru sociologi, istorici, antropologi, etnologi, psihologi, juriști ș.a. (…); autoarea face diferența între motivațiile legale menționate în cereri (nevoia de integrare în comunitatea majoritară, etnică sau religioasă, cel mai adesea) și motivele reale, care pot da naștere unor speculații. Exemplele oferite sunt elocvente. Nu sunt omise nici dificultățile inerente ale unei astfel de cercetări antroponimice în diacronie, cu atât mai mult cu cât s-a desfășurat în mai multe forme de guvernământ și într-un context care a suferit schimbări majore de-a lungul anilor, inclusiv în privința granițelor statale. (Oliviu Felecan)

Acela care, dupe punerea în aplicaţiune a codiceluĭ civil în ţéră, ʼşĭ va fi schimbat saŭ modificat numele sĕŭ patronimic, ʼĭ va fi adăugat un altul saŭ o terminaţiune, va fi luat un nume pe care nu avea dreptul săʼl pórte, chiar dacă acest nume este acela al uneĭ localităţĭ unde sʼa născut saŭ a trăit, saŭ va fi purtat un nume în condiţiile prevĕȡute la art. 6 al acesteĭ legĭ, fără autorisaţiunea persónelor în drept de a purta acest nume, va putea fi acţionat dʼinaintea curţeĭ de apel Bucurescĭ de persónele al căror nume ʼl pórtă, pentru a fi abligat a delăsa acest nume, şi nu va putea invoca în favórea sa nicĭ posesiunea de Stat, nicĭ prescripţiunea, nicĭ formalităţile făcute de dênsul pentru a da un sémĕn de legalitate schimbăreĭ sale de nume, precum: publicaţiunĭ în Monitor saŭ cererĭ la tribunal, carĭ, în lipsa legeĭ de faţă, nu puteaŭ avea nicĭ un efect legal. (Lege asupra numelui, „Monitorul Oficial”, 18 martie 1895)