Maestrul si Margareta

     

Stiu ca sunt in minoritate aici, dar trebuie sa recunosc ca Maestrul si Margareta (sau Margarita, daca ar fi sa respectam originalul), nu a fost chiar pe placul meu. Nu dati cu pietre! Nu contest faptul ca este o capodopera a literaturii universale, ca stilul este unul desavarsit si nici complexitatea temelor abordate. Ca sa folosesc un cliseu: "it's not Bulgakov, it's me". Sunt convinsa ca romanul merita toate laudele primite si toate miile de stele atribuite. Probabil ca, asa cum am tot auzit spunandu-se, daca l-as reciti, l-as descoperi intr-o lumina noua si as gasi semnificatii ascunse acolo unde acum mi se arata doar haos si nonsens. Problema este ca nu imi doresc sa recitesc aceasta carte. Prefer sa imi asum statutul de ignoranta si sa imi aloc timpul altor lecturi, mai putin emblematice, dar mai pe gustul cititorului din mine. Pentru ca, in mod clar, literatura rusa este mult prea rece pentru mine. Sau poate nu am citit eu cartea in anotimpul potrivit.... Maestrul si Margareta este un amalgam de intamplari care mai de care mai stranii si mai aiuritoare, aparent fara nicio legatura intre ele (cu accentul pe aparent). Alifii care confera o frumusete ireala si capacitatea de a zbura, motani vorbitori si cu apucaturi umane, oameni transformati in porci zburatori, un corp decapitat dar cat se poate de animat, sunt doar o mica parte din ceea ce veti gasi in paginile (multe) ale acestei carti. In spatele acestor ciudatenii sta Woland, profesorul in magie neagra si suita lui speciala: motanul Behemoth, Fagot (Cadrilatul sau Koroviev), Azazello si Hella, o servitoare care se plimba de colo-colo dezbracata.Acestea, alaturi de Maestrul si Margareta din titlu, sunt personajele care se detaseaza din multime si care se intiparesc in memorie. De fapt, aceasta cred ca este principala mea nemultumire: numarul mare de personaje, cu nume rusesti greoaie, aproape imposibil de retinut. Nu vreti sa stiti ce matele incurcate se joaca in capul meu! Maestrul din titlu isi face aparitia in capitolul 13, intitulat sugestiv "Apare Maestrul", dar abia in partea a doua a romanului actiunea se va concentra asupra lui si a iubitei sale, numita Margareta. Prima parte este axata mai mult pe haosul pe care il provoaca sosirea lui Woland in Moscova, unele scene avand un corespondent ingrijorator in realitatea contemporana. De exemplu, puhoiul de femei care ia scena cu asalt, intaratat de gandul unei garderobe noi, de lux si, mai ales, gratis, este similar cu puhoiul de oameni care se inghesuie de fiecare data cand magazinele trambiteaza super-oferte. Woland este, de fapt, Satana, mai putin infricosator decat mi-as fi imaginat si, culmea, chitit sa le demonstreze onorabililor cetateni rusi ca Iisus chiar a existat. Si, pentru a-i convinge, le povesteste episodul intalnirii dintre Pilat din Pont si Yeshua Ha-Nozri (Iisus din Nazaret), la care a luat parte. Acesta este cel de-al treilea plan al povestirii care, desi pare sa complice si mai mult actiunea, asigura de fapt punctul de legatura. Aceasta intalnire dintre Pilat din Pont si Yeshua Ha-Nozri si urmarile ei constituie subiectul romanului pe care il scrie Maestrul, roman care il face sa-si piarda mintile si care sfarseste in flacari. Avem, asadar, un roman in roman, o poveste de dragoste care isi poate gasi implinirea doar dupa moarte, scene biblice amestecate cu reprezentatii de magie neagra, personaje multe si pestrite, vizite frecvente la spitalul de nebuni, un talmes-balmes general. Tot ce am povestit eu mai sus acopera doar o mica parte din ceea se petrece in carte, dar suficient cat sa va faceti o idee (daca nu o aveti deja). Ma doare inima ca trebuie sa acord o nota mica unei carti, mai ales uneia atat de apreciate, dar altfel nu as fi sincera. Cu toate acestea, va recomand sa cititi cartea. Poate pe voi va va cuceri, asa cum face de generatii intregi, ceea ce imi va intari convingerea cum ca, intr-adevar, sunt eu.