Orbitor. Corpul

Descriere

Peretele era, în întregime, un uriaş insectar. Ordonaţi în rînduri şi coloane, pe toată suprafaţa îşi întindeau aripile fluturi, cei mai mari şi mai frumos coloraţi ce-ar fi putut fi văzuţi vreodată. Aripi largi şi puternice, cu doi ochi micuţi în partea de jos, corpuri groase şi inelate. Cîte-un piron de oţel, înfipt în corpuri, între două inele, ţintuindu-le pe cutele satinului sidefiu cu care era peretele îmbrăcat.
Cîte-o plăcuţă de alamă gravată cu cîte-un nume sub fiecare dintre ei. O, frumuseţe, de ce gura ta e mereu atît de amară? De ce e cumplit orice înger? De ce numim monstru orice minune inepuizabilă? Pe plăcile de alamă nu erau înscrise nume de genuri şi specii, ci nume de femei: Corrie, Petra, Gertie, Ans, Joke... Şi triumfătoarele trofee cu aripile-ntinse nu erau gingaşe lepidoptere, ci oase iliace, prinse pe vertebrele lor, centuri pelviene, largi, generoase, de femei ce fuseseră iubite cu patimă, bazine ce ocrotiseră cîndva feţi ghemuiţi, visători, cu faţa umbrită de aripile fluturelui matern.