Procesul manechinelor

Descriere

Ovidiu Morărescu, sunaţi de trei ori cîte trei foarte scurt !' Vecinii nu înţeleseseră niciodată indicaţia de pe plăcuţa prinsă în patru cuişoare lingă soneria căpitanului. îl considerau un om foarte serios, incapabil să facă o glumă, incapabil să zîmbească măcar. Şi totuşi, această plăcuţă fără sens... „de trei ori cîte trei foarte scurt. Probabil acesta e indicativul său acolo unde lucrează, îşi ziceau unii, i îl păstrează şi la domiciliu ca să nu-1 uite. Doi elevi, copiii vecinului de palier, încercaseră chiar să descopere taina ou ajutorul alfabetului Morse, dar nu ajunseseră la nici un rezultat, ceea ce spori enigma plăcuţei, cu atît mai mult cu cît, supraveghind din casă, pe gaura cheii, uşa căpitanului, nu atît din curiozitate, cît pentru fiorul aventurii, cei doi elevi constataseră că tipul solid care vine mereu la căpitan nu respectă indicaţia. El sună o dată lung şi i se deschide imediat, ceea ce nu li se întîmplă celor care sună ,,de trei ori cîte trei foarte scurt şi care sînt lăsaţi să aştepte pînă se plictisesc, deschizîndu-li-se exact în clipa cînd îşi pierd răbdarea şi se hotărăsc să plece. Vrînd să-i facă o figură, puştii sunară, într-o zi, întocmai ca tipul solid : o dată foarte lung, dar nimeni nu veni să le deschidă. Nu-i acasă, îşi ziseră, şi coborîră scările să iasă în curte. In hol se loviră însă nas