Forsyte Saga vol.I - Proprietarul

     

O carte de excepţie care prezintă o istorie interesantă a clanului Forsyte. Patru generaţii urmărite de autor cu o asiduă implicare, personaje care iubesc, suferă, au bani, copii…Câteva destine tulburătoare, printre care cea mai tulburătoare este povestea de dragoste dintre Soames şi Irene. Cei doi se despart după câţiva ani de casnicie pentru că ea nu îl iubea pe Soames şi nu era fericită. Deşi acesta i-a promis femeii la început că o va scăpa de angajament dacă nu va merge între ei, el refuză, suferă, se zbate si după mulţi ani, înainte de a cere divorţul oficial, mai încearcă încă o dată să o recucerească. Irene este o femeie foarte misterioasă, delicată, elegantă, care pune pe jar inimile bărbaţilor. Curios este că, peste ani, Irene devine soţia lui Jolyon, vărul lui Soames şi are un băiat cu acesta, Jon (derivat de la Jolyon). Soames se căsătoreşte cu o franţuzoaică, Anette şi are cu aceasta o fiica, pe Fleur. Jon şi Fleur se întâlnesc, se îndrăgostesc nebuneşte unul de celălalt, însă….va invit să citiţi aceasta splendidă poveste de familie pentru a afla mai multe. ” Cu timpul, chiar şi durerea îşi leapădă amarul; numai timpul vindecă tristeţea, timpul care vede cum trec toate, cum o emoţie ia locul alteia; timpul aşterne linişte peste toate.” ” Doamne, de ce ne-am născut tineri! N-ar fi fost mai bine să ne naştem bătrâni şi să întinerim an de an?Cât de bine am înţelege întâmplările din viaţă şi cât de îngăduitori am fi când am judeca pe alţii!” ” Frumuseţea unui sentiment se măsoară prin sacrificiul pe care eşti gata să-l faci pentru el.” ” Oamenii au uitat că Iubirea nu e floare de seră, ci o plantă sălbatică, născută dintr-o noapte umedă, născută dintr-un ceas de soare; răsărită din sămânţă sălbatică, aruncată pe drum de un vânt sălbatic. O sălbăticiune care, dacă înfloreşte din întâmplare în interiorul grădinilor noastre, o numim floare, iar dacă înfloreşte afară, o numim buruiană; dar mireasma şi culoarea ei sunt întodeauna sălbatice!” ” De unde vine, cum vine…Moartea? Bruscă răsturnare a tot ce fusese înainte: te împinge orbeşte pe o cale care duce, unde? Se stinge focul în întuneric! Toţi oamenii trebuie să treacă prin această grea şi nemiloasă nimicire, iar ochii lor trebuie să fie limpezi şi plini de curaj până la sfârşit! “