Carol al II-lea. Intre datorie si pasiune. Insemnari zilnice, vol. V (1946-1948)

Descriere

Carol al II-lea: "Marţi, 30 decembrie 1947. O zi îngrozitoare, ce zi sfâşietoare: la 5 d.a. [dupa-amiaza], bietul şi credinciosul Ribeiro telefonează că Reuters a comunicat că Mihăiţă a abdicat, azi, la 3. Vestea a căzut ca o măciucă pe capul nostru, am rămas, literalmente, trăznit. Reprezentantul lui Reuters a şi venit aci aducându-mi telegramele, cari dau oareşicări detalii. La 3, a iscalit abdicarea şi a dat o Proclamaţie către popor, iar unele veşti zic că la 4 va părăsi Bucureştiul. A şi fost proclamată Republica Democratică Populară, alias Sovietică. M-a apucat o furie auzind această ştire; cine dracul l-a pus pe Mihăiţă să se întoarcă, ca, după o săptămână, să plece în condiţiile cele mai urâte şi dând către popor o proclamaţie ruşinoasă. Nu numai că abdică pentru el şi urmaşii săi, dar spune, în proclamaţie, că lasă poporului grija de a-şi alege felul cum doreşte să fie guvernat, considerând că monarhia este un obstacol serios în calea dezvoltării democratice a Ţării. Mă sufocă ideea că fiul meu, ca suveran, să poată să-şi puie iscălitura sub un document astfel redactat. Toţi luptăm pentru a arăta lumei că forma democratică nu numai că este compatibilă cu Monarhia, dar că şi asta este, de fapt, mai garantată sub un suveran, decât sub un preşedinte, care-i, totdeauna, un om de partid şi iată că, acuma, Mihăiţă declară, sub iscălitură, contrariul şi, în acelaşi timp, autentifică actul de naştere a Republicii, forma de stat care nu poate permite României de a trăi." Marcel-Dumitru Ciuca: Volumul al cincilea al lucrării "între datorie şi pasiune" conţine însemnările zilnice ale lui Carol al II-lea dintre 1 ianuarie 1946 şi 31 decembrie 1948. La începutul acestei perioade, Carol se afla încă în Brazilia, la Rio de Janeiro, şi pentru această vreme el a consemnat în caietele sale eforturile depuse pentru a obţine aprobările necesare în vederea trecerii în Europa, cu scopul de a fi mai aproape de ţară. Deoarece lipseşte caietul nr. 11 I, pentru perioada cuprinsă între 11 decembrie 1946 şi 4 decembrie 1947, nu putem cunoaşte cum a reuşit să ajungă în Portugalia, la Estoril, şi de asemenea nu ştim data plecării sale din Rio. Dar, deoarece la 5 ianuarie 1948 el a consemnat că: "de trei luni de când suntem în Portugalia", putem deduce că au plecat din Brazilia la sfârşitul lunii septembrie şi începutul lui octombrie 1947 şi, mai mult chiar, din însemnarea din 5 octombrie 1948, "Azi s-a împlinit anul de când, după atâta vreme, am sosit, din nou, pe scumpul nostru pamânt al Europei", rezultă că la 5 octombrie 1947 au pus piciorul pe continentul nostru. în perioada pentru care lipseşte caietul cu însemnări în viaţa lui Carol a avut loc o schimbare pe care, în anii anteriori, el o tot anunţa ca posibilă: căsătoria cu Elena Lupescu (Duduia). Nu putem cunoaşte detaliile acestui eveniment, aşa cum le-a consemnat el în caietul amintit, dar din însemnările ulterioare aflăm că el a avut loc în ziua de 3 iulie 1947. La fiecare 3 iulie, Carol şi Duduia aniversau căsătoria lor. S-a păstrat şi o fotografie a celor doi miri. La Rio nu au făcut şi cununia religioasă, negăsind, probabil, un preot ortodox acolo. Cum ţineau ca să fie cununaţi în religia ortodoxă, de un preot român, acest lucru a avut loc în ziua de 18 iulie 1949, la Estoril. După stabilirea la Estoril şi-au cumpărat o casă acolo, pe care au renovat-o, şi în ea au locuit până la moarte. De la Estoril, Carol al II-lea a urmărit evenimentele care aveau loc pe plan internaţional şi, mai ales, pe acelea care aveau loc în România. A consemnat în însemnările sale ştirile ce le avea despre situaţia din ţară, privind: începutul comunizării, arestările din rândurile opozanţilor noilor guvernanţi impuşi de armatele sovietice în România. A fost consternat la aflarea veştii că fiul sau, regele Mihai, la 30 decembrie 1947, a abdicat şi că a şi fost proclamată Republica Democratică Populară, alias Sovietică . După un timp, văzând că regele Mihai nu întreprinde nimic pentru a reveni pe Tron, a socotit că este de datoria sa să reia Tronul României, fiind îndreptăţit la aceasta prin faptul că el nu a abdicat, ci a dat fiului său doar o delegaţie, pe când regele Mihai a semnat un act de abdicare. în însemnările sale, Carol al doilea a redat şi lupta pentru supremaţie ce începuse între foştii Aliaţi din vremea războiului: URSS, pe de o parte, şi SUA, Anglia şi alte ţări democrate, pe de alta parte, şi care se manifesta fie prin conflicte militare ce apăreau în diverse zone ale globului, fie prin conflicte diplomatice.