Pianista

     

Romanul Pianista (în original Die Klavierspielerin), scris de autoarea austriacă Elfriede Jelinek, este o poveste despre viața și trăirile unei profesoare de pian din Viena anilor '80. Acțiunea se desfășoară pe parcursul câtorva zile, dar este întreruptă de nenumărate amintiri și descrieri din trecutul Erikăi, care ne ajută să întelegem mai bine cum s-a format această femeie. În primul rând aflăm cum a ajuns aceasta profesoară de pian. A fi profesoară de pian la conservatorul din capitala mondială a muzicii clasice, este probabil considerat de cei mai mulți oameni a fi o realizare majoră, care este în masură să aducă satisfacții foarte mari celui care reușește acest lucru. Din pacate această "realizare" este considerată o ratare de către Erika și de către creatoarea acesteia, persoana mamei sale. Vedem aici diferența majoră dintre parerea noastră despre realizările noastre și percepția celorlalți. Dar de ce Erika consideră că s-a ratat? Ei bine, deoarece obiectivul trasat de către mama ei a fost de a deveni o pianistă de renume mondial. În viziunea mamei, orice altceva nu ar avea nici o valoare. Este un caz clasic de impunere a unor obiective foarte inalte copiilor de către părinți. Și nu vorbim aici de insuflarea dragostei pentru o anumită artă sau meserie, așa cum ar fi poate mai bine, ci de vanitatea nemăsurată a părinților care se doresc creatorii unor copii de excepție nu pentru binele acestora, ci pentru gâdilarea propriului orgoliu. Puținii copii care reușesc să atingă astfel de culmi, sunt poate recompensați pentru copilăria pierdută și suferințele îndurate, dar marea majoritate se vor considera niște ratați, precum personajul nostru, indiferent de ar reuși să realizeze în viață. Erika este un tehnician foarte bun, foarte aproape de ideal, dar este incapabilă de a-l atinge. Ea doar puțin sub linie, foarte aproape, "one notch below greatness" cum ar zice americanii, dar nu reușește să facă pasul decisiv către o carieră de solistă. Din păcate Erika și mama ei nu aceptă aceste limitări și pun nereușita ei pe seama faptului că nu a fost înțeleasă, că ceilalți nu i-au văzut geniul. Vedem aici cum oamenii își construiesc o imagine proprie și deformată despre ei și despre lume și nu mai lasă nimic să le perturbe acestă imagine. Astfel Erika - și asupritoarea ei mama - trăiesc într-o lume a lor, într-o izolare aproape completă și nu mai lasă pe nimeni să se apropie de ele. Erika își cultivă, cu aportul generos al mamei, o impresie de superioritate și privește cu dispreț pe toată lumea din jur, încapabilă să-i înțeleagă și să se apropie de ei. Oricum mama a ferit-o pe Erika toată viața ei de orice elemente perturbatoare, inclusiv de influența bărbaților, astfel încât aceasta să se concentreze pe cariera ei. Astfel, Erika ajunsă la 35 de ani, este complet novice în ceea ce privește relațiile cu oamenii și mai ales cu bărbații. Iar asta ne aduce la tema principală a romanului și anume tentativa de poveste de dragoste dintre Erika si Walter Klemmer, un elev de-al ei de la consevator. Spun încercare deoarece aceștia nu reușesc nici o clipă să ajungă pe aceeași lungime de undă. Între ei se dă continuu o luptă, bătălia sexelor poate, fiecare câștigă pe rând ascendentul asupra celuilalt, dar sunt incapabili să-l înțeleagă pe celălalt și nu au capacitatea de a satisface dorințele celuilalt. Le lipsește empatia și sunt mereu concentrați pe ce vor ei, pe dorințele lor. El dorește să capete experiență și ceea ce simte el cu adevărat pentru Erika nu este dragoste, ci mai degrabă admirație (englezescul infatuation). Apare iarăși tinderea către un ideal, acum însă nu mai tinde Erika către un ideal artistic, ci Walter către un ideal feminin. Iar ea nu vrea nimic la început, poate doar să fie lăsată în pace, asta până când întrezărește o luminiță de la capătul tunelului suferinței și al singurătății în care se află. Și dorește cu disperare să iasă la lumină, dar nu știe cum, deoarece îi lipsesc cu desăvârșire abilitățile de relaționare cu oamenii și cu bărbații. Cei doi sunt foarte diferiți, sunt ca soarele și luna sau ca cerul și pământul. Ea este o intelectuală autentică, el un sportiv cu veleități artistice. Este este matură, el este adolescent. Ea este rațională, el este dominat de instincte. Ar parea că și in acest caz contrariile se atrag. Din păcate doar se atrag, dar nu se pot completa. Fiecare încearcă să evolueze, să devină o persoană mai completă, să-și găsească implinirea în celălalt, dar în final prăpastia dintre ei este imposibil de trecut. Astfel că fiecare se retrage pe parsurs și în final către zona sa de confort, ea în artă și acasă la mama, iar el în sport și în cercul lui de prieteni. Arta (și în mai mică măsură sportul practicat de Walter) reprezintă în acest caz o evadare din viața cotidiană, o încercare de găsire a împlinirii și a echilibrului interior. Până la urmă un surogat pentru viața adevărată și poate un loc unde nimeni nu te deranjează și unde iți poți regăsi liniștea. Și ce se poate spune despre elementele de scandal din roman și anume practicile masochiste, auto-mutilarea și promiscuitatea Erikăi? În loc să fie un motiv de condamnare a ei, așa cum poate avem instinctiv tendința, le putem vedea ca exprimare exterioară a profundei sale suferințe interioare, precum și rezultatul predispoziției sale catre dezechilibre mintale moștenite de la tatăl ei, intenat într-un ospiciu. Până la urmă, acestea sunt în primul rând mecanisme de adaptare la prezența sufocantă a mamei și la singurătatea la care aceasta a condamnat-o. Singurătatea este una din temele principale ale romanului, el întâlnindu-se la toate personajele, Erika, mama ei și în mai mică măsură la Walter. Acest roman a fost ecranizat in 2001, în regia lui Michael Haneke și a avut în distribuție pe Isabelle Huppert (Erika), Benoît Magimel (Walter) și Annie Girardot (mama). Filmul este o ecranizare destul de fidelă a romanului și a punctat principalele momente ale romanului. Dar, în lipsa imaginii de ansamblu furnizate de descrierile din carte, o parte dintre aceste momente nu au același impact, lipsindu-le profunzimea. Cu toate acestea, filmul reușește foarte bine să transmită mesajele principale din carte, prezența oprimantă a mamei, obsesia părinților de a impune copiilor un anumit drum în viață, singuratatea, însingurarea și disperarea Erikăi, lupta dintre aceasta și Walter în cadrul relației lor, precum și diferențele ireconciliabile dintre ei. În concluzie avem de-a face cu un roman (si o ecranizare) de exceptie care invită la reflecție. https://www.facebook.com/notes/dan-grecu/pianista-roman-si-ecranizare/641461222543890