Clubul ingerilor

Descriere

CLUBUL INGERILOR, un micro-roman despre pacatul lacomiei, a devenit bestseller imediat dupa publicare. In 2003 a fost selectat de New York Public Library ca una dintre Cele Mai Bune 25 de Carţi ale Anului. Zece prieteni, pasionaţi de artele culinare şi gourmets sofisticaţi, se intalnesc o data pe luna pentru o cina deosebita. Dar acest ritual periodic incepe sa capete valenţe de roman poliţist a la Agatha Christie in momentul in care la fiecare cina unul dintre invitaţi moare otravit. Gandul la riscul letal al mancarurilor extravagante nu face decat sa intensifice placerea comesenilor, creand un suspans punctat de citate sugestiv alese din piesele shakespeariene. "Orice dorinţa e o dorinţa de moarte” este "posibila maxima japoneza”, ce serveşte de motto si crez pentru acest roman pasionant.
Lacomia este singurul pacat cu urmari fizice inevitabile. Cauzeaza supraponderabilitate şi blocheaza arterele. Astfel, este singurul pacat care trebuie luat in serios. Luis Fernando Verissimo
"In acest prim roman, de proportii reduse, dar cu textura densa, a popularului jurnalist şi desenator Luis Fernando Verissimo, cititorul este confruntat cu o intriga politista amuzanta şi deconcertanta, şi totodata cu o reflecţie satirica asupra placerilor gastronomiei." Harry Morales, World View "O cariera care astazi uimeşte Brazilia. Luis Fernando Verissimo a ajuns tarziu la textul scris - dar dupa aceea nu s-a mai oprit… A publicat in multe periodice, carora pana şi el le-a pierdut numarul. Povestirile şi cronicile lui au fost adunate in volume care se afla mereu pe lista bestsellerurilor. Scrie pentru televiziune. Dupa cronicile lui s-au facut adaptari pentru teatru şi cinema. A scris şi romane. Ah, da, mai şi deseneaza, canta la saxofon intr-un ansamblu de jazz… pe scurt: multiple talente. Sau, daca vreţi, feţele multiple ale unui talent nesecat." Moacyr Scliar, Ícaro Brasil "Luis Fernando Verissimo nu este lipsit de indrazneala. Acest scriitor brazilian, jurnalist de renume, cronicar la Jornal do Brasil, jongleaza intr-adevar cu literatura, arta culinara, umorul şi filozofia, fara a stabili vreodata frontiere intre genurile pe care le abordeaza la fel de dezinvolt şi cu o nostimada fara greş." Michèle Gazier, Télérama
"Luis Fernando Verissimo poseda arta de a acomoda suspansul, umorul şi stilul. Sub patronajul revendicat de la Shakespeare, romanul sau plasat la frontierele realului este o mica bijuterie de fantezie şi cinism. De consumat fara moderaţie. Dar nu fara pericole…" Jean-Christophe Buisson, Luxemburger Wort