Alexandru cel Mare

Descriere

Experienta ne invata ca istoricul care si-a propus sa descrie un mare om al trecutului, cu viata si activitatea sa, risca prea usor sa prezinte in imaginea "eroului" sau trasaturi subiective, chiar daca doreste sa fie cat se poate de obiectiv.Cu cat este mai mare distanta in timp care desparte pe biograful modern de personalitatea istorica respectiva sau, si mai bine spus, cu cat este mai putin comuna perioada proprie biografului cu aceea a obiectului consideratiilor sale, cu atat mai mari sunt si dificultatile, care apar acum ca inevitabile. Pentru a scapa de un asemenea pericol nu poate exista decat o cale, ca istoricul sa se opuna pe cat poate tentatiei de a atribui omului cu care are de-a face ca biograf trasaturi caracteristice si ganduri care nu pot fi atestate sigur intr-o traditie veridica. Toata incercarea intreprinsa in acest opuscul, de a schita, intr-o anumita privinta pentru un cerc mai larg de amatori instruiti, o noua imagine a lui Alexandru, se bazeaza pe principiul metodic: opiniile binevoitoare despre o personalitate istorica nu sunt posibile fara o intemeiere trainica pe izvoare. Acest principiu se intelege de fapt de la sine, dar astazi este nu arareori neglijat in practica si uneori chiar combatut teoretic. Cine considera totusi imposibil sa se ajunga pe baza traditiei la imaginea unei figuri din trecut, chiar daca ea necesita mereu retusari, dar in mare corecta, si in afara de aceasta, cine poate pune principial la indoiala temeiul cercetarii empirice a izvoarelor, lipseste pur si simplu istoria de caracterul ei de stiinta si inlatura limita naturala care desparte istoria ca stiinta empirica de poezie prelucrand un material istoric. Cercetatorului epocii vechi nu-i este apoi atat de usor, precum probabil colegului de istorie moderna, sa realizeze dupa un material documentar bun o descriere biografica veridica. Mai ales pentru cel ce se apleaca asupra vietii lui Alexandru dificultatile sunt mari. In afara de monede, inscriptii si descoperiri arheologice, el nu are la dispozitie nici un alt fel de izvoare contemporane.
Diferiti oameni s-au apucat de scris chiar in vremurile lui Alexandru si au descris in carti faptele regelui, iar unii dintre ei au avut stranse relatii personale cu acesta. Dar aceste scrieri n-au ajuns pana la noi si cunostintele noastre despre Alexandru si faptele sale s-ar afla intr-un impas daca n-am avea cel putin lucrarile istoricilor antici de mai tarziu, care la randul lor au folosit acele izvoare primare, pierdute pentru noi. Printre acesti autori trebuie sa fie numit in primul rand Arrianus din Nicomedia, un istoriograf din secolul II d. Chr., care pe langa alte lucrari a scris o istorie a expeditiei lui Alexandru, de cea mai mare valoare pentru istoricii moderni ai epocii lui Alexandru, pentru ca Arrianus a avut oameni care i-au dat informatii sigure si el s-a limitat in a prelucra scrierile acestora fara multe adaugari proprii. Alti autori din perioada mai tarzie, ale caror lucrari au fost reunite in "Vulgata", ofera, ce-i drept, un material valoros, totusi scrierile lor sunt mult prea incarcate cu nascociri si adaugiri de roman pentru ca ei sa poata fi socotiti niste calauze sigure. Pornind de aici un drum drept duce la romanul popular "Alexandria", care in antichitatea tarzie si in Evul Mediu a atins noi si noi culmi. Nu vom putea evita sa intrerupem din cand in cand cursul povestirii, pentru a-i face cunoscute cititorului unele probleme deosebit de importante legate de cercetarea vietii lui Alexandru. De aceea ni s-a parut necesar sa spunem de la inceput macar un cuvant despre pozitia noastra metodica si despre traditia referitoare la istoria lui Alexandru.