Da-le Doamne, un coltisor de rai! Chipuri de monahi trecuti la Domnul

Descriere

Aceasta barbatoasa maica care s-a incumetat sa traiasca in pustie printre fiarele salbatice, a reusit sa biruiasca frica de animale si de duhuri rele. Mult s-a ostenit batrana, urcand si coborand o cale grea de suit cu piciorul.
Am cunoscut-o dintr-o vizita si mai pe urma de la marturisire. M-am ostenit odata pana la bordeiul maicilor, era vara in timpul zmeurii. Eram cu cineva. Am venit din deal la vale. Ne oprim cam la doua sute de metri, de unde se putea observa toata miscarea la bordei. Ascultam, am auzit un glas de femeie cantand, dar n-am inteles ce canta, pentru ecoul ce facea padurea.
Ne-am coborat incet si cand ne-am apropiat ne-a zarit printre copaci. Atata bucurie i-am facut si cu atata dragoste ne-a primit ca nu stia saraca cu ce sa ne serveasca. Ne intreba: ,,Poate vi-i foame, poate vi-i sete, cu ce sa va servesc?". Indata a pregatit doua pahare cu apa rece si cateva bucati de zahar si atat de bucuroasa se arata de parca ar fi venit cineva [mare] la ea.
Mult sfatoasa era curajoasa batrana; spunea ea mai multe istorii, intamplari din viaa, ispite de la vrajmasul in pustie. Zice: ,,De multe ori a vrut sa ma scoata de aici, dar m-a aparat Tatuca din cer".
Asa ca mai pe urma am cunoscut-o ca venea pe la noi prin Sihastria, se marturisea si impartasea, pana ce in cele din urma s-a imbolnavit. A stat la pat nu mult. Am auzit noi de slabiciunea ei si au mers doi parinti cu Sfintele Taine. Au impartasit-o si dupa cateva ceasuri a murit acolo in pustie unde s-a ostenit. A fost adusa in manastire unde s-a inmormantat. Avea 80 de ani. Dumnezeu s-o ierte!