ROSU SI NEGRU

Am citit acest roman de curand si pentru a doua oara…Prima data l-am citit cand eram in liceu si stiu ca m-a fascinat foarte tare. Visam alaturi de Julien Sorel,ma transpuneam in pielea doamnei de Renal…toate bune si frumoase pana la aceasta a doua lectura a cartii. Vraja parca s-a rupt, am revenit cu picioarele pe pamant si parca nu m-a mai fascinat atat de tare. O sa va intrebati poate de ce..cred ca acum am citit carte cu alti ochi, intre timp am parcurs mai multe carti si am inteles mai bine ce inseamna o carte valoroasa si interesanta. Nu zic ca Rosu si negru nu este un roman valoros, insa este scris intr-o maniera invechita, Stendhal scria in secolul al XVIII-lea, cum am putea sa ne asteptam la o maniera moderna in a scrie? Au fost totusi si aspecte interesante ale cartii. Pentru cei care nu stiu, Julien Sorel are o poveste interesanta, trece de la o existenta vitrega si necrutatoare pana la faza vietii in care se indragosteste si traieste iubiri interzise. Pentru el incepe maturizarea, incepe sa perceapa societatea in care traieste ca o realitate furibunda si intelege ca nu se poate adapta atat de usor la cerintele acesteia. Primarul din Verrieres, domnul de Renal, doreste sa angajeze un preceptor pentru cei trei fii ai sai. Julien Sorel, un tanar de 19 ani, plin de nazuinte (dorea sa ajunga preot) si cu o viata aspra, ajunge in casa primarului. Julien este dispretuit de cei doi frati mai mari si de propriul sau tata, care il umilesc si il bat din cauza pasiunii sale pentru invatat. Tanarul exercita o fascinatie aparte asupra sotiei domnului de Renal, care este fermecata de prezenta plapanda si aproape feminina a tanarului Sorel. Romanul nu este atat de usor de citit cum pare la prima vedere, existand o multime de pagini pline de descrieri care, cred eu, puteau fi suprimate de scriitor. Cu toate acestea, recomand cartea oricui vrea sa citeasca povestea unui destin cu un final..veti vedea singuri de ce fel este acesta. ” Cel mai rău lucru la puşcărie e că nu poţi încuia tu uşa.” ” Urâţenia face impresie puternică asupra unui suflet născut să iubească ceea ce este frumos.” ” Un drum e oare mai puţin frumos fiindcă sunt spini în tufişurile de pe margini? Călătorul trece mai departe şi lasă spinii urâcioşi să rebegească în drum.” ” Dragostea pornită din cap este, fără dar şi poate, mai plină de înţelepciune decât cea izvorâtă din inimă, dar n-are decât clipe de înflăcărare; ea se cunoaşte prea bine, se cercetează neîncetat; în loc să zăpăcească mintea, e clădită numai pe raţiune.” ” Curăţia sufletească, lipsa oricărui simţământ de ură prelungesc, fără doar şi poate, durata tinereţii.”