Tur-retur (Vol. II). Alte convorbiri despre munca in strainatate

Descriere

Zoltán Rostás recidivează, dar de data aceasta nu mai face el însuşi înregistrările. Fiind profesor la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării de la Universitatea Bucureşti, el are studenţi din toate zonele ţării. Studenţi pe care i-a instruit în tehnica interviului etnologic, axat pe întrebări minime, de tipul de ce? şi cum?, care să stimuleze fără să influenţeze subiecţii, astfel încât ei să-şi comunice adevărata viziune asupra propriei vieţi. Subiecţii trebuiau să fie în vârstă, în general rude si cunoscuţi ai studentului, pentru ca între cel care povesteşte şi cel care înregistrează sa fie o relaţie de încredere. Textele transcrise cu respectarea întocmai a particularităţilor de vorbire ale povestitorului au contat ca lucrări de examen şi au primit note. Ele nu erau iniţial destinate publicării, dar văzând probabil cât de interesante (puţin spus) sunt ca documente sociale, profesorul, împreună cu un tânăr prozator foarte talentat, Sorin Stoica, au selectat şi au încredinţat tiparului un prim volum dintr-o anunţată serie de istorie orală. (...) Dacă, peste ani, cineva va fi interesat să afle cum s-a trăit la nivel individual în România în secolul XX, lucrările studenţilor lui Zoltán Rostás sunt cea mai fiabilă sursă.” Adriana Bittel (2003)
„Trebuie să recunosc că în timp ce citeam aceste transcrieri n-am dorit nicio clipă să fi fost în locul lui Zoltán Rostás, deşi am ajuns să-l invidiez pentru capacitatea sa de a se mula pe felul de a fi al fiecăruia dintre interlocutori, fără să facă însă concesii de la ghidul de interviu pe care şi-l propusese, iniţial, ca ţintă. În acest fel — şi, desigur, ca efect secundar — volumul poate fi citit şi în ipostaza sa de model de realizare de interviuri: cât să vorbeşti ca să câştigi încrederea interlocutorului, cum să refuzi politicos, cum să te retragi diplomatic atunci când eşti condus înspre situaţia de a dezvălui lucruri neplăcute despre alte persoane, dar mai ales cum să ajungi la ceea ce doreşti în mod firesc, lăsând celui din faţa ta bucuria de a spune anumite lucruri care sunt interesante şi pe care el le ştie foarte bine. Sunt tehnici pe care Zoltán Rostás le stăpâneşte şi care îl fac, după părerea mea, maestrul incontestabil al interviului antropologic în România, la ora actuală.” Otilia Hedeşan (2004)
„Istoricii vor trage un mare folos citind volumul dlui Zoltán Rostás, Secolul coanei Lizica. Autorul, un eminent sociolog, preocupat de istoria orală, domenii în care a dat contribuţii fundamentale, a făcut un experiment original. A intervievat-o în anii 1985–1986 pe doamna Elisabeta Odobescu-Goga, atunci nonagenară, şi a publicat jurnalul ei din anii 1916–1918. Este fascinant să se compare consemnarea în scris a faptelor din jurnalul personal şi evocarea lor, şapte decenii mai târziu. Istoricilor, dl Zoltán Rostás le-a oferit o preţioasă «materie primă» pentru studiul memoriei, o temă de actualitate, mai ales în istoriografia occidentală.” Florin Constantiniu, „Amintiri, amintiri, în Dosarele Istoriei”, an X, nr. 2 (102), 2005 pp. 3-4

„O lectură atentă va descoperi, de altfel, fără eforturi prea mari, printre pasajele ample şi savuroase ale istorisirilor, figura mereu atentă dar şi mereu destinsă a cercetătorului. Zoltán Rostás este, adesea, pus în situaţia de a comenta evenimentele mărunte din viaţa cotidiană, fapte care creează între el şi subiectul cercetării sale un fluid al încrederii.” Otilia Hedeşan (2003)