Procesul

M-am ambiţionat eu tare să termin cartea asta. Şi tare mult a mai durat până să-mi duc la capăt planul de a termina primul roman semnat Franz Kafka. Nu mi-a plăcut deloc şi o spun fără nici o teamă sau părere de rău. Am început Procesul de ceva luni bune, am abandonat lectura de vreo două ori. La pagina 140 mi-am zis că e cazul să o termin. Am citit-o cu greu pentru că nu m-a încântat nici măcar puţin. Dacă poate fi numită bucurie, atunci mă bucur tare că am citit şi eu măcar un roman de Kafka. Următorul nu cred că va fi citit foarte curând! Ştiu că abia o aşteptam, a fost aproape sărbătoare când am cumpărat-o; am început-o imediat, citind diverse recenzii pe net. Dacă pe mine nu m-a încântat, dar totul e o chestiune de percepţie. Lăsănd la o parte faptul că nu mi-a plăcut, nu i-am înţeles acţiunea, ba mai mult mi s-a părut lungită fără rost pe alocuri. Îmi închipuiam eu în mintea mea că e vorba de un bărbat, care săvărseste vreo faptă interzisă şi este închis. Mi-am creionat o întreagă luptă a unui avocat cu renume cu justiţia. Aveam chiar şi un final minunat pentru cartea asta de la care am avut, se pare, aşteptări prea mari. În finalul meu, K, ar fi fost eliberat, deoarece adevaratul vinovat a binevoit să se predea poliţiei exact în ziua verdictului, zi în cel privat de libertate ar fi trebuit condamnat. Am o imaginaţie bogată tare, nu? Măcar aşa mi-ar fi plăcut şi mie romanul. Aşa am rămas cu un mare semn de întrebare: era sau nu vinovat K?? Dar nu nu am înţeles. Şi ca sa fie ceaţa totală au băgat în roman si fragmente nefinalizate. Ceea ce am făcut eu aici nu este o recenzie, dar trebuia să-mi spun părerea chiar şi asa, proastă cum e.