Bazarul pe roţi. Cu trenul prin Asia

As recomanda volumul acesta al lui Paul Theroux tuturor literatilor si cititorilor pasionati de povesti si, implicit, de literatura. Si asta pentru ca Theroux, fiind si profesor universitar, si scriitor de romane, isi impinzeste textul de reverinte livresti – dar nu o face ostentativ, demonstrativ, ci foarte natural (de exemplu, apropie situatii din realitatea sa imediata cu cele din carti, compara o figura reala cu un personaj, poarta discutii cu oamenii despre literatura, potriveste citate din poeme de T.S. Eliot, sa spunem, cu experienta de viata in care se afla s.a.m.d.).

Bazarul pe roti este jurnalul de calatorie al tinarului Paul Theroux (avea la momentul acela 33 de ani), care timp de patru luni, pornind din Londra spre Istanbul, a strabatut Turcia, Turkmenistanul, Iranul, India, Ceylon (Sri Lanka), Vietnamul - aflat in plin razboi, Japonia si s-a intors in Europa prin inghetata si austera Siberie. Principalul mijloc de transport este (evident) trenul, iar cartea este o ocazie unica sa interactionezi (fie si doar prin intermediul cititului) cu 30 trenuri emblematice pentru transportul feroviar asiatic.

Bazarul pe roti. Cu trenul prin Asia (Editura Polirom, 2105, traducere din engleza si note de Cornelia Marinescu) – o calatorie absolut fabulos-fascinanta. Povestita la fel de suculent. Si fac economie de epitete. Se pleaca din Londra, si pret de patru luni, se umbla cu trenul prin locuri pe unde majoritatea dintre noi doar cu gindul ajungem. Dupa traversarea Europei via Paris si Belgrad se ajunge la Istanbul, de unde incep nu doar miile de kilometri parcursi, ci si zecile de povesti. Cu tot ceea ce vede si, mai ales, aude, la taclale, autorul. Dupa ce traverseaza Persia (Iranul), Pakistanul, parte din India, Bombay si apoi Kuala Lumpur, se pomeneste prin Thailanda si Vietnam – faptul ca e inca razboi ne spune in ce ani ne aflam; trece si prin Japonia (prin Tokio si Kyoto) si ajunge la Habarovsk-Vladivostok, de unde ia „Transsiberianaul” si calatoreste, timp de zece zile, spre Moscova (experienta unica!). Partea cu Rusia, din carte, este uluitoare, film curat, este de nepovestit, merita citita in tihna.

E un jurnal al celor patru luni petrecute de Theroux in tren(uri), plecind din Londra, via Istanbul, spre Turkmenistan, India, Ceylon (Sri Lanka), Vietnam (tara inca in razboi), Japonia apoi, pentru a se intoarce in Europa dupa ce a mers pe cea mai lunga cale ferata din lume (Transsiberianul, 9289 km). E un drum lung, exotic si neobisnuit pentru standardele lumii grabite de azi, impanat cu o multime de personaje, ginduri, istorisiri, toate defilind alert pe fundal de peisaje si zdranganit de roti, intre opriri, mai lungi sau expeditive, in diferite gari. E un bazar de chipuri, gesturi, impresii.

Paul Theroux pleaca de la Londra. Sint putine paginile despre Europa – nu e o carte decit, in al – sa zic la intimplare – zecelea rind despre Europa. Merge prin Turcia, India, sud-estul Asiei, ajunge in Japonia si revine catre Europa cu TranSiberianul. Calatoreste, de regula cu trenul – dar coboara des din tren, observa, vorbeste, noteaza. Observa, vorbeste si noteaza, desigur, si ce e in tren; in trenuri, de fapt. Si, la final, da o carte care avea sa devina un volum clasic pentru literatura de calatorie. Un soi aparte de literatura despre care nu ar trebui, Paul Theroux e unul dintre cei care ne convinge in acest sens, sa vorbim ca despre o specie minora.